NATO, mai puternic ca oricând?

Americanii şi europenii sunt uniţi, cel puţin la prima vedere: Ei consideră că, pentru siguranţa mondială a secolului 21, existenţa NATO este extrem de importantă.

Chiar dacă disputa transatlantică privind atacarea Irakului aparţine trecutului şi între partenerii NATO există un consens privind potenţialele ameninţări ale viitorului, sunt şi divergenţe privind măsurile ce se impun. În vreme ce Statele Unite ale Americii alocă un buget record Pentagonului, ţările europene preferă să facă economii. Crize precum cele din Iran sau din Coreea de Nord trebuie să stea de acum înainte pe masa Alianţei militare transatlanică, după cum a solicitat cancelarul Germaniei, Angela Merkel: “Astăzi, NATO este puntea care uneşte statele membre sub aspectul intereselo şi valorilor comune. Numai în cadrul alianţei trebuie să coordoneze acţiunile militare şi să aibă loc discuţii despre conflictele mondiale”.

Prima dată când înţelegerea membrilor NATO a eşuat, a fost în urmă cu trei ani, când Franţa şi Germania s-au opus opţiunii militare în Irak şi au încercat din răsputeri să stopeze planurile Statelor Unite. Această încercare a eşuat, însă, fiindcă, Washingtonul şi-a găsit aliaţii necesari pentru a porni invazia militară în Irak. Politicienii şi experţii de pretutindeni s-au întrebat atunci dacă Alianţa NATO mai are vreun sens în astfel de condiţii.

Între timp, divergenţele dintre Washington pe de-o parte şi Berlin şi Paris, pe de alta, au fost date uitării. De ambele părţi ale Atlanticului se afirmă autocritic că dialocul din cadrul Alianţei nu a fost cultivat aşa cum se cuvine. În urmă cu un an, preşedintele George W. Bush, aflat în vizită la Bruxelles, a făcut apel la detensionarea situaţiei, afirmând că

În acest secol, alianţa dintre Europa şi America de Nord constituie pilonul central al securităţii noastre. De prietenia noastră depind pacea şi bunăstarea lumii. Niciodată nu vom fi divizaţi de controverse temporare, de păreri divergente ale Guvernelor sau de vreo putere a lumii.

Şi în capitalele europene, conştiinţa apartenenţei la NATO şi la parteneriatul transatlantic a sporit, chiar dacă nu peste tot în aceeaţşi măsură. Secretarul general al Alianţei Jaab de Hop Scheefer a declarat în acest sens: “Cu satisfacţie pot spune că relaţiile transatlantoice sunt bune. Mai mult decât oricând, astăzi e nevoie de NATO şi Alianţa corespunde deplin aşteptărilor”.

Înainte de toate, în cadrul Alianţei există consens în privinţa potenţialelor ameninţrări: Terorismul internaţional este primul pe acrastă listă. Ministrul apărării, Donald Rumsfeld a spus legat de acest subiect că: “Populaţiei statelor noastre le-a fost explicată chestiunea războiului. Viitorul nostru ţine de lupta împotriva terorismului şi, după cum a notat şi cancelarul german Angela Merkel care consideră terorismul ca fiind principalul adversar al existenţei noastre”.

Referitor la activitatea nucleară din Iran, Angela Merkel a spus:

“Vrem şi este absolut necesar să împiedicăm construirea armelor nucleare în Iran. Programul atomic de la Teheran nu a fost conceput pentru a se utiliza paşnic energia nucleară ci pentru o potenţială opţiunea militară”.