1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Muzeul alungaţilor şi prigoniţilor începe să ia forme la Berlin

Centrul de documentare " Prigoană, deportare, reconciliere" va deschide în 2016 o expoziţie permanentă consacrată alungării de la vetrele lor, a germanilor dar şi a altor popoare europene.

Ideea înfiinţării unui lăcaş public în care să se povestească despre soarta unor oameni alungaţi din oraşele şi satele lor este veche de aproximativ 14 ani. Între timp, deschiderea centrului de documentare "Prigoană, deportare, reconciliere" a fost fixată pentru anul 2016. Înaintea începerii lucrărilor de construcţie au fost purtate ample dezbateri despre modul de prezentare a izgonirii şi refugierii germanilor la capătul ultimului război mondial. S-a stabilit ulterior ca expoziţia permanentă să aşeze în prim plan reconcilierea.

Planurile unui astfel de centru de documentare au fost prezentate la finele anilor 90 de politiciana creştin-democrată Erika Steinbach, preşedinta Uniunii Alungaţilor (BdV), originară din Prusia Occidentală. Ea s-a implicat atunci pentru înfiinţarea unui "Centru împotriva Alungărilor". Imediat însă s-au făcut auzite temeri, în Germania dar mai ales în ţări vecine, că un centru conceput din perspectiva germanilor alungaţi ar putea falsifica istoria. În Polonia, Erika Steinbach a fost acuzată că vrea să-i transforme pe germani în victime, fără a sublinia îndeajuns că soarta germanilor a fost un rezultat al ultimului război mondial şi al atrocităţilor comise de nazişti în Europa.

Aşa stând lucrurile, Polonia a fost privită ani în şir ca un adversar al deschiderii, în Germania, a unui centru dedicat germanilor alungaţi. Elita politică de la Varşovia a şi făcut presiuni de la cel mai înalt nivel pentru a torpila iniţiativa Steinbach. Ani de zile, proiectul a fost astfel blocat. Progrese au putut fi consemnate abia în anul 2008, când guvernul federal german a decis să înfiinţeze în regie proprie o fundaţie consacrată temei prigonirii, care fundaţie să înfiinţeze la rândul ei un muzeu. Şi fiindcă guvernul german nu avea interes să-şi strice relaţiile cu Polonia, Erika Steinbach a fost ţinută în afara comisiilor şi comitetelor care s-au ocupat de concepţia noii expoziţii permanente. Astfel, protestele au încetat atât în Germania cât şi în străinătate. De la Varşovia s-a comunicat: Avem încredere că guvernul german va asigura o prezentare echilibrată a evenimentelor istorice.

În anul 2010 a fost prezentat primul plan de expoziţie însă acesta a fost aspru criticat. Adversarii erau de părere că soarta alungaţilor germani nu a fost suficient de ferm ancorată în contextul ultimei conflagraţii mondiale. Unii istorici au fost de părere că e inacceptabilă situarea expulzării germanilor pe acelaşi palier cu alte expulzări petrecute în Europa, fiindcă astfel nu s-ar ţine seamă de raportul de cauzalitate între crimele naziştilor şi alungarea populaţiei germane din teritoriile sale de est. Al doilea plan de expoziţie, prezentat în toamna anului 2012, prezenta mult mai clar crimele naziştilor drept cauză a izgonirii germanilor de pe pământurile lor.

În plus, al doilea plan îşi propune să ţină seamă din mai multe perspective de alungare şi bejenie în Europa. Vor fi menţionate şi alte popoare care s-au confruntat cu acest fenomen, coborând până în secolul al XIX-lea. "Documente şi exponate se vor referi între altele la purificările etnice din Balcani, care i-au afectat mai ales pe musulmani. Ca urmare a răscoalei sârbeşti din 1804 împotriva dominaţiei otomane, a luptei grecilor pentru independenţă de la 1821 sau a războaielor balcanice din anii 1912-1913, milioane de musulmani au fost alungaţi", se afirmă în planul din 2012. O temă a expoziţiei permanente va fi şi genocidul împotriva armenilor, comis între anii 1915 - 1916, "care a început ca o deportare a armenilor de către autorităţile otomano-turceşti", după cum se poate citi în document.

De asemenea, se va face referire la multele milioane de oameni deveniţi în anii 30 ai secolului trecut victime ale comunismului sovietic. "Muncă forţată, deportare, gulag, moarte prin înfometare şi crimele în masă au fost elemente consitutive ale terorii lui Stalin", se arată în planul definitiv, realizat de o echipă internaţională, compusă din 15 istorici, între care şi doi polonezi.

Centrul de documentare va lua fiinţă în "Casa Germaniei", pe terenul pe care s-a aflat sediul central al Gestapo, în strada Prinz Albrecht din Berlin. În afara expoziţiei permanente, centrul va găzdui şi prezentări temporare consacrate aceleiaşi tematici. Înainte de deschidere, mai este însă necesară renovarea din temelii a clădirii. Costurile proiectului, aproximativ 300 de milioane de euro, vor fi suportate de guvernul german. Inaugurarea va avea loc peste trei ani.