Muncitorul în construcţii: "La o halbă de bere suntem cu toţii egali"

Ziua lui Jochen Wörz începe întotdeauna cu o cană de cafea şi o ţigară. De la fereastra locuinţei sale se zăreşte autostrada A8 - cea mai importantă arteră rutieră din sudul Germaniei, ce face legătura între Stuttgart şi München. Undeva, acolo, se află şi locul de muncă al lui Jochen.

Pe la 6:30 bărbatul pleacă la muncă. Înainte de a ieşi din casă, Jochen îşi trezeşte fiul şi îi spune ce are de făcut peste zi. Atât fosta soţie, cu care împarte custodia copilului, cât şi familia lui locuiesc în apropiere. Fiecare îl ajută cum poate să-l crească pe Julian, acum în vârstă de nouă ani. La câteva sute de metri depărtare de casă se găseşte sediul constructorului de străzi şi sisteme de canalizare Moll, al cărei angajat este Jochen. De 27 de ani încoace practică aceeaşi meserie, la aceeaşi firmă. Între timp a ajuns şef de echipă.

"În tot acest timp s-au schimbat multe. Numai când mă uit la utilajele din ziua de azi, îmi dau seama de evoluţia tehnicii. Calitatea muncii e alta, iar lucrările sunt executate mult mai rapid", spune Jochen.

"Mă mulţumesc cu puţin"

În ciuda progresului, unele lucruri au rămas la fel. Ca şi înainte, construcţia străzilor poate fi realizată numai între aprilie şi noiembrie. Câteva luni pe an, angajaţii firmelor de profil rămân în concediu, iar veniturile acestora scad considerabil. Aşa-numiţii "bani pentru condiţii meteo nefavorabile", un fel de ajutor de şomaj oferit de Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, reprezintă 60% din salariul lunar.

"Dar atunci mă întreb: care-mi sunt priorităţile? Mă mulţumesc cu ce am sau vreau, într-adevăr, mai mult? Eu mă consider un om modest. Aici m-am născut şi mă mulţumesc cu puţin. Când simt nevoia să fac ceva aparte, călătoresc în străinătate "

, adaugă Jochen.

Visul lui Jochen este ca fiul său să înveţe carte

Împreună cu fiul său a vizitat de două ori Grecia. Egipt-ul le-a plăcut mult aşa încât plănuiesc să meargă, în curând, din nou acolo. Visul lui Jochen este ca fiul său să înveţe carte şi să ajungă bine în viaţă.

"Eu nu-mi doresc nimic deosebit. Sunt fericit cu ce am. Sau poate cândva îmi voi găsi şi eu jumătatea... Atunci ar fi chiar bine!"

, mai spune el.

Jochen Wörz merge cu plăcere la piscină. În tinereţe se ducea şi la cinematograf. În ziua de azi trebuie să parcurgă 20 de kilometri pentru a vedea un film pe marele ecran aşa că mai bine aşteaptă până când îl difuzează vreun post de televiziune. La sfârşit de săptămână urmăreţşte cu sufletul la gură meciurile din Bundesliga sau iese la o bere în barul "Hirsch". Proprietarul localului este un vechi coleg de şcoală.

Acolo îşi întâlneşte prietenii şi colegii de muncă. "La o halbă de bere suntem cu toţii egali", spune Jochen. Dar cea mai importantă rămâne bucuria de a fi alături de fiul său:

"Să ajung acasă după o zi întreagă de muncă şi fiul meu să mă aştepte."

Autori: Ali Amjad, Claudia Ştefan
Redactor: Rodica Binder