1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Mulţi refugiaţi se convertesc la creştinism

Oameni din Iran, Afganistan, Pakistan - în țările acestora de origine creștinii pătimesc din cauza credinței lor. În Germania, comunitățile cresc - în bazine de înot au loc botezuri în masă ale refugiaților.

O scurtă scufundare în apă. Atât a durat botezul lui Benjamin, a cărui viaţă s-a schimbat fundamental. Tânărul iranian în vârstă de 25 de ani este acum creștin, botezat într-un bazin municipal de înot din Hamburg de către pastorul comunității persane. În țara sa de origine, musulmanii care se convertesc la creștinism riscă pedeapsa cu moartea. Benjamin e încântat: "Astăzi începe noua mea viață. Acum îi aparțin lui Iisus", spune el.

Nu doar tânărul iranian pare hotărât să fie creştin. Lângă bazin aşteaptă alţi 70 de doritori, îmbrăcaţi în alb, din totalul de 600 de refugiaţi, care vor să devină creştini anul acesta. Şi în alte locuri din Germania tendinţa este similară. La Berlin, numai anul trecut şi-au schimbat credinţa 185 de oameni.

Motivele care stau la baza acestei decizii seamănă între ele, spune pastorul Albert Babajan. Mulţi spun că sunt dezamăgiţi de islam, precum Benjamin. "În Iran am început să studiez cu atenţie religiile. La un moment dat am început să mă întreb de ce trăiesc înspăimântat", mărturiseşte tânărul. La Hamburg a făcut cunoştinţă cu doi creştini iranieni, ceea ce l-a ajutat să se integreze în noua lui comunitate. De altfel, multe biserici creştine din Germania spun că numărul enoriaşilor a început să crească din nou, fapt care are urmări asupra ambelor "tabere".

Botezul ca motiv de azil?

Pentru autorităţi, botezul reprezintă un aşa-numit "motiv adiţional, post festum, de refugiere", respectiv un amănunt important în biografia solicitantului de azil, care trebuie cercetat cu atenţie. Conform Oficiului Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi, chiar dacă a avut loc cu puţin timp în urmă, convertirea implică "acordarea de protecţie, în cazul în care solicitantul riscă persecuții în ţara de origine din cauza credinței". Întrebarea esenţială este aşadar: cât de sincer este cel care vrea să devină creştin? Îşi doreşte el cu adevărat acest lucru sau se converteşte doar pentru a obţine azil? Şi, mai ales, cum se poate stabili cu exactitate acest lucru? La acest capitol, bisericile şi autorităţile nu împărtăşesc întotdeauna aceeaşi părere.

Biserica Evanghelică din Germania a dezvoltat cu ceva timp în urmă un ghid pentru preoții parohi, care să-i ajute pe aceştia să răspundă adecvat solicitărilor de convertire la creştinism. Biserica se bucură că oamenii din țări precum Iran, Afganistan și Pakistan sunt atraşi de credinţa creştină, se arată în respectivul document. Pe de altă parte, botezul este o responsabilitate specială şi pentru biserică. "Pentru solicitantul de azil poate fi important să fie însoțit de preot sau pastor la audierea în fața autorităților", spune pastorul Babajan. Experienţa refugiaţilor în faţa autorităţilor este privită cu ochi foarte critici de către mulţi reprezentanţi ai bisericilor.

Deutschland Berlin Taufe Flüchtlinge aus Iran

Botezul unor refugiaţi iranieni la Berlin

Audierile diferă de la un caz la altul, în funcţie de persoana care face evaluarea. Aceasta din urmă pune întrebări privind identitatea religioasă (de pildă, de ce are refugiatul neapărat nevoie de o religie), precum şi întrebări de specialitate (de pildă, câte zile sunt între Paşte şi Rusalii). Un pastor a povestit cum a fost nevoit să dovedească autorităţilor că respectivul refugiat este activ în comunitatea creştină - dându-şi cuvântul şi prin prezentarea a 30 de semnături din partea unor enoriaşi germani.

Reprezentanţii bisericilor se simt ei înşişi atacaţi de astfel de solicitări. "Revizuirea activităţii de bază a bisericilor de către agenţiile guvernamentale este problematică, sugerându-se că acestea nu verifică temeinic pregătirea pentru convertire", spune preotul Martens din Berlin. Biserica Evanghelică pune la rândul ei în discuţie competenţa autorităţilor: "Din punctul de vedere al Bisericii, testele de credinţă ar trebui omise". Agenţia Federală pentru Migraţie şi Refugiaţi susţine şi ea că audierea nu ar trebui să se transforme "într-un examen de credinţă în toată regula". Pe de altă parte trebuie clarificat modul în care solicitantul de azil îşi va trăi noua credinţă după întoarcerea în ţara de origine.

Convertirea nu împiedică întotdeauna expulzarea

Pastorul Albert Babajan nu are îndoieli în privinţa oamenilor pe care i-a botezat. Comunitatea dorește să facă muncă de misionariat. Înainte ca cineva să fie botezat în comunitatea persană, trebuie să treacă printr-un curs de credință timp de mai multe luni de zile, în cadrul căruia accentul se pune pe Biblie şi creştinism, dar şi pe învăţarea limbii germane. Nu toată lumea este botezată după acest curs, a spus pastorul. "Dacă am impresia că cineva nu crede din inimă, atunci el trebuie să facă din nou cursul". Însă, mai spune el, după schimbarea credinţei, cei mai mulţi oameni au rămas membri activi ai comunității.

Trecerea la credința creștină nu împiedică de fiecare dată expulzarea. Într-o comunitate din Schleswig-Holstein, care nu vrea să fie menţionată, trei solicitanți de azil se află momentan în proces de expulzare. "Sunt foarte îngrijorat", a spus pastorul.

Iranianul Benjamin, abia devenit creştin, nu vrea să se întoarcă în Iran. "Nu văd acolo niciun loc pentru mine. Vreau doar să trăiesc în libertate". Tânărul este conştient de riscul expulzării: "Eu sunt absolut sigur că mă aflu pe drumul cel bun". Drumul lui începe în vestiarul piscinei municipale.