1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Muşchii Franţei

De la splendidele Cântice ţigăneşti ale lui Miron Radu Paraschivescu încoace nu s-a schimbat mare lucru în stilul şi condiţiile de viaţă de tot precare ale multor romi, din România şi de aiurea.

default

"Democraţia în pericol", mesaj transmis la un miting în Franţa împotriva politicii privind romii a guvernului Sarkozy

Nici rasismul cotidian care le dă de furcă în Europa n-a dispărut, nici pregătirea lor şcolară şi profesională n-a făcut progrese. Dar nu romii sunt problema Europei. Ci Franţa laolaltă cu noi toţi, europenii.

La summitul european de la Bruxelles, o serie întreagă de politicieni încearcă să aplaneze tensiunile apărut între Comisie şi autorităţile franceze din cauza evidentelor discriminări rasiste care au stat la baza recentelor expulzări în masă ale romilor români din Franţa.

Dar chiar dacă se va reuşi calmarea spiritelor, încinse rău la Paris după expedierea retorică, de către Vivian Reding, a Franţei contemporane către perimetrul politicilor rasiste practicate de Germania nazistă, marea problemă va persista. Ea constă din lipsa totală de claritate şi de consistenţă a ceea ce vrea să fie Europa, în concepţia Franţei şi a multor europeni.

Un editorial al ziarului austriac Die Presse scotea recent în evidenţă ceea ce numea „amestecul exploziv” alcătuit dintr-un preşedinte francez „rănit şi egocentric” şi o politică europeană a Parisului care continuă de multe decenii să fie marcată de trufie şi de „nepotolită sete de putere”.

Într-adevăr, Franţa a încercat din capul locului să croiască Uniunea Europeană pe calapodul ei propriu. S-a folosit, după cum pe bună dreptate reliefa cotidianul austriac, "de toate crizele şi conflictele spre a-şi extinde puterea pe vechiul continent". Parisul n-a ratat nici un prilej de a ocupa funcţii cheie în birocraţia europeană în care funcţionarii francezi "acţionează ca braţ prelungit al Papaltului Elysee".

EU-Gipfel in Brüssel

Nicolas Sarkozy, stânga, la summitul de la Bruxelles, alături de premierul luxemburghez Jean Claude Juncker

Nimeni nu profită de pe urma instituţiilor şi subvenţiilor europene mai mult decât fermierii francezi, bunăoară. De atâta amar de vreme contribuabilii europeni aruncă bani grei pe satisfacerea ambiţiilor franceze de menţinere la Strasbourg a unui sediu inutil al parlamentului european. Când au vrut muşchii Franţei, Parisul a încălcat cu superbie toate regulile Europei, bunăoră cele privind pactul de stabilitate. Iar anemica şi pe alocuri ridicola politică externă a Europei ţine mult mai puţin seama de interesele europenilor decât de cele ale Franţei.

Nu că alte ţări n-ar fi încercat să-i imite pe francezi. Dar nici Germania, nici Marea Britanie sau Italia nu consideră UE ograda proprie şi patrimoniu naţional, de administrat cum le-ar veni mai bine diverselor cancelarii de la Berlin, Londra sau Roma.

Pe de altă parte, nu e vina Franţei că e o naţiune mare. Dar nici a României că e o ţară mică, sau a romilor, că alcătuiesc un neam cu tradiţii nomade. E însă vina tuturor europenilor dacă i se va permite Parisului să calce în picioare, din bun plac şi foarte înguste interese naţionale ori guvernamentale, principiile de libertate, egalitate şi fraternitate instituite de revoluţia franceză. Ori suntem cu toţii, în Europa, cetăţeni liberi, bucurându-ne de aceiaşi demnitate, indiferent de apartenenţa noastră etnică sau religioasă, ori Uniunea Europeană se va transforma treptat într-o Uniune Sovietică.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder