1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

MRU: Miza alegerilor parlamentare din decembrie - reunificarea naţională

Fostul premier român, Mihai Răzvan Ungureanu a participat, la Berlin, la conferința “Relațiile româno-germane. Ce ne unește, ce ne separă”. Cu această ocazie, i-a acordat jurnalistului Keno Verseck un interviu pentru DW.

Mihai Razvan Ungureanu

Mihai Razvan Ungureanu

Deutsche Welle: Domnule Ungureanu, în decembrie vor fi alegeri parlamentare în România. Care este miza acestui scrutin?

Mihai Răzvan Ungureanu: Evident, constituirea unei majorităţi pentru Alianţa România Dreaptă. Acesta este obiectivul alianţei, dar în subsidiar o echilibrare a prezenţei politice în Parlament. În urma alegerilor locale, foarte mulţi pariază pe o prezenţă largă a reprezentanţilor USL în Parlament, drept pentru care implicit intenţiei noastre de a câştiga, dorinţei noastre de a câştiga, echilibrarea prezenţei politice ARD-USL este în opinia noastră necesară, în aşa fel încât activitatea legislativului să nu fie univocă.

DW: Dincolo de importanţa pentru dumneavoastră - pentru ARD - care va fi miza alegerilor pe plan naţional, pentru România?

MRU: Toată lumea speră - şi mă refer la cei care au o minimă educaţie - politică în primul rând - sau într-un sens mai larg, la cei care au înţeles ce s-a întâmplat în ultimele trei luni în România - toţi aceştia, care mă includ, speră că după 9 decembrie viaţa politică va reintra pe un făgaş normal, fără să mai existe forţări de interpretare ale textului constituţional, fără să mai asistăm la anularea competenţelor sau diminuarea dramatică a competenţelor Curţii Constituţionale, fără să mai asistăm la mutări politice în ceea ce priveşte avocatul poporului, fără să mai fim puşi în situaţia de a trece din nou prin referendumuri costisitoare şi prin evenimente politice neplăcute, capabile – cum s-a văzut – să divizeze electoratul după o falie foarte profundă, între cei care spun “da” si cei care spun “nu”, sau în opinia USL-ului, între “patrioţi” şi “nepatrioţi”. Miza lui 9 decembrie din punctul acesta de vedere este într-un fel – şi aceasta este optica ARD – reunificarea naţională, în aşa fel încât factorul politic să nu genereze diviziune sau sciziune.

DW: Se pare că şansele ca România să intre într-un ritm normal nu sunt foarte mari.

MRU: N-am să mă refer la sondaje în momentul acesta, cu atât mai mult cu cât eu însumi nu cred decât cu mare discernământ în fotografia instantanee pe care o oferă sondajele. Sunt în faţă aproape două luni de precampanie şi campanie electorală. Multe lucruri se pot schimba. Incompetenţa guvernului actual şi dispreţul faţă de cetăţean sunt atât de vizibile, încât noi credem că ele pot întoarce jocul cifrelor, al statisticilor, al sondajelor în favoarea noastră.

DW: Şi pe parcurs veţi reuşi să treceţi peste certurile sau scandalurile pe care le aveţi deja? Mă refer aici mai ales la atitudinea domnului Neamţu (n.r. liderul Noua Republică).

MRU: Opinia noastră este una singură, şi anume că dacă există un factor de disoluţie a Alianţei, el este reprezentat de orgoliile de partid sau de orgoliile personale. Pe noi cel puţin, în cazul Forţei Civice, nu ne-aţi auzit intrând în asemenea jocuri. Credem că situaţia este mult prea serioasă pentru a nu fi maturi şi responsabili şi în ceea ce spunem, şi în ceea ce facem, drept pentru care nu am să comentez micile iritări personalizate, ci am să-mi exprim în continuare speranţa că disensiunile – dacă există - se rezolvă în interior, în tăcere şi cu multă înţelepciune şi moderaţie, evident.

“În acest moment trecem printr-o criză profundă de sistem politic

DW: Care sunt principalele puncte ale programului de guvernare propus de ARD? Punctele decisive, reformele decisive pe care România va trebui să le facă sub un guvern ARD.

MRU: Programul de guvernare nu a ieşit încă în public, vă pot doar spicui câteva elemente din ceea ce este până în momentul de faţă convenit. Cred că un numitor comun al forţelor politice prezente în ARD îl reprezintă necesitatea rescrierii Constituţiei. Noi suntem de părere că în acest moment trecem printr-o criză profundă de sistem politic, care obligă la regândirea textului constituţional, măcar pentru a elimina situaţii de genul celei prin care am trecut. Numai o interpretare avocăţească a echivocurilor prezente în textul constituţional, definind mai bine competenţele diferitelor piese ale Executivului, depolitizând Curtea Constituţională, depolitizând orişice numire în instituţii care depind în mod direct de legea fundamentală a statului şi care sunt menţionate ca atare acolo.

Credem de asemenea că este nevoie de o strategie economică aptă să recompună o imagine interesantă din punct de vedere investiţional a României. Pe seama haosului politic, investitorii devin reticenţi. Pe seama variaţiilor economice generate de haosul politic, preţul vieţii creşte, costul de viaţă este din ce în ce mai ridicat, sunt motive de îngrijorare a căror soluţie nu o putem găsi decât în relansarea economică a României. Cum se poate face o relansare economică a României, foarte pe scurt: înseamnă un sistem de taxare capabil să avantajeze mediul privat, investiţia privată, să privilegieze antreprenoriatul românesc de data aceasta, capabil să asigure atractivitate pentru investiţia străină majoră, mai ales cea de natură industrială - din industrie grea prelucrătoare, industrie agrară, industrie de servicii.

Credem că este nevoie de o echilibrare puternică a monedei naţionale în raportul cu euro şi în raport cu dolarul, şi aceasta ar trebui făcută în continuare pe seama redesenării aparatului bugetar, în aşa fel încât în interiorul său să se regăsească şi competenţă şi dedicaţie faţă de slujba de angajat al statului.

Trebuie rezolvată la nivel social o disparitate ce ne plasează pe un loc unic în Uniunea Europeană. Un număr foarte mare de pensionari în raport cu numărul celor implicaţi în viaţa economică activă. Raportul arată că statul a fost în continuare asistenţial până în momentul acesta şi că guvernele, indiferent de coloratura lor ideologică, au preferat ca în preajma anilor electorali să susţină politici populiste. Politicile populiste de fapt se plătesc astăzi, constatând nu doar supradimensionarea aparatului bugetar, dar ceea ce este infinit mai rău, subcalibrarea lui profesională. Credem că este nevoie de o politică socială capabilă să avantajeze meritul, mai ales acolo unde meritul profesional este recunoscut în societate este nevoie de acest lucru.

Credem totodată că în materie de justiţie reforma aparatului judiciar trebuie continuată în sensul în care s-a întâmplat până la căderea guvernului Ungureanu. Implementarea codurilor de procedură civilă şi penală este obligatorie şi extrem de necesară, este stringentă din punctul acesta de vedere, ca şi totodată redesenarea structurilor asociate începând cu magistratura, curţile de apel, tribunalele, sistemul birocratic intern judiciar, în aşa fel încât el să nu mai sufere de pe urma supraaglomerării cu pricini, cu cauze judiciare, cu procese, să poată privilegia efortul onest al magistratului şi nu în ultimul rând să se adreseze cu celeritate, cu rapiditate aşteptărilor cetăţeanului…

În ceea ce priveşte reformele asociate sferei educaţionale, păstrăm legea cadru care există astăzi, e vorba de Legea Educaţiei adoptată în 2011, gândind minime amendamente acolo unde practica dovedeşte că este nevoie de adaptare, în învăţământul superior anumite chestiuni legate de sistemul pensionărilor sau al distriburii competenţelor în universităţi sau între universităţi şi minister, chestiuni până la urmă de ordin microscopic în raport cu legea cadru.

În ceea ce priveşte sistemul de sănătate, aici discuţiile vor continua pentru că o lege cadru în formă finală nu avem încă. Suntem însă de părere că este nevoie de a încuraja iniţiativa privată în materie de asigurări de sănătate pentru a prelua o parte din cheltuielile asociate îngrijirii medicale, fie că e vorba de spitale, fie că e vorba de asigurarea tratamentului medicamentos sau a asistenţei spitaliceşti, medicale în general. Ţinând însă cont de un lucru, şi anume de faptul că avem o populaţie încă insuficient atrasă de asigurările private şi încă incapabilă din punctul acesta de vedere să se desprindă de ideea statului asistenţial, dar sigur, pe o segmentare în timp, pe o evoluţie treptată credem că putem ajunge la un primat al asigurărilor private în folosul cetăţeanului inclus într-un asemenea sistem.

Promitem consecvenţă în acţiune

DW: În ceea ce priveşte reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei, practic sunteţi acea forţă politică - şi mă refer şi la ARD, dar mai ales la gruparea politică a dumneavoastră - care promite o altfel de Românie, o Românie profund diferită de cea care există acum. Au mai promis şi alţii. Cum puteţi avea certitudinea că România se va schimba după o sută de zile sau un an de guvernare ARD. De la preşedintele Constantinescu încoace au promis mulţi, însă acea Românie nu există.

MRU: Da, noi nu promitem minuni pentru că minunile în politică nu se întâmplă. Promitem însă consecvenţă în acţiune pe seama unor principii asupra cărora am căzut cu toţii de acord. Aceasta înseamnă - şi fac legătura cu un răspuns pe care l-am dat mai înainte – urmărirea politicilor pe care le agreăm, indiferent de natura sau cadenţa calendarului electoral, în aşa fel încât de la un executiv la altul, de la un legislativ la altul să se tranfere procesele de reformă, fără ca ele să fie apoi distruse sau interzise sau oprite de politic. Aceasta poate, într-un interval de timp mediu, să conducă la reconstrucţia României. Sunt idei de termene zero, şi vă dau unul dintre ele, despre care s-a făcut vorbire intensă în ultimii ani, este vorba de reorganizarea teritorial-administrativă a României în regiuni de dezvoltare, sau aproximativ suprapuse pe regiunile de dezvoltare existente astăzi, opt la număr.

Reorganizarea teritorial-administrativă este necesară din multe puncte de vedere, recalibrează administraţia locală, dă prilejul reconstrucţiei administraţiei centrale, care practic trimite din competenţele sale de la nivel central către autorităţile regionale, oferindu-le un grad de autonomie care să responsabilizeze inclusiv consumul de bani publici, nu mai vorbesc de proiectele generate în teritoriu. Este, cred, un termen iniţial necesar pentru a reface întreaga clasă politică, distrugând - şi voi spune foarte clar - reţelele de influenţă şi de asociere dintre politic şi ilegalitate la nivel judeţean, resetând practic întregul joc politic şi dând în felul acesta spaţiu de respiraţie politică pentru cei care nu au făcut politică, dar al căror merit este recunoscut în societate. Este datoria noastră şi acesta este şi pariul Forţei Civice, de a atrage cât mai mulţi asemenea cetăţeni către jocul politic. De fapt, repetăm fără oboseală faptul că este nevoie de participare la vot, că este nevoie de implicare politică reală, chiar şi numai prin simplul gest al introducerii buletinul de vot în urnă.

DW: Introduceţi acum o comisie de etică ce va fi condusă de Monica Macovei. Care va fi garanţia că anumiţi oameni ce şi-au făcut un anumit renume prin activităţile lor politico-economice - precum Elena Udrea sau Adrian Videanu – nu vor intra în formaţiunea dumneavoatră?

MRU: În primul rând comisia de etică va funcţiona după un set de criterii agreat la nivelul conducerii Alianţei. Evident, acest set de criterii se adresează în primul şi în primul rând caracterului relaţiei dintre candidat şi justiţie, mai ales justiţia penală şi ceea ce nu se va regăsi pe listă vor fi persoane care sunt în situaţia de a fi subiectele începerii urmăririi penale, sau care au trecut prin condamnări confirmate şi reconfirmate apoi în apel prin sentinţe definitive şi irevocabile, candidaţi care au avut probleme de incompatibilitate constatate de agenţia naţională de resort şi confirmate apoi de justiţie. Aceste chestiuni sunt, repet, dovedite, dacă doriţi, prin ceea ce sistemul judiciar însuşi confirmă. Nu cred că o comisie de etică poate să ia în considerare aspecte legate de imagine sau de percepţie publică. Sunt chestiuni care se tratează pe un alt palier şi care este palierul politic. Dar o comisie de etică, din punctul acesta de vedere, este necesară.

DW: Deci, cu alte cuvinte, în acest moment dacă nu acţionează comisia, acţionaţi dumneavoastră sau preşedinţii ARD.

MRU: Exact, practic sunt două filtre, un filtru al legalităţii şi un filtru al oportunităţii politice. Cele două filtre s-ar suprapune, cel puţin aceasta este funcţionarea Alianţei în acest moment.

DW: Şi dumneavoastră reprezentaţi o garanţie ca acest filtru să funcţioneze. Deci dumneavoastră vă veţi debarasa de oameni politici care să zicem… lasă loc de bănuieli?

MRU: Bun, aceasta este şi intenţia noastră, cu atât mai mult cu cât nu există nicăieri în interiorul Alianţei vreo dorinţă de a judeca altfel decât caz cu caz, pentru că vorbim aici despre destine umane, şi nu despre grupuri pe care să le tratăm cu dispreţ. Ce ne interesează este ca în listele de candidaţi să se regăsească reprezentanţi valabili ai construcţiei politice pe care o imaginăm pentru anii viitori. Ce ne supără însă este că în timp ce noi suntem din ce în ce mai fermi şi mai stricţi cu prezenţa pe liste, în partea cealaltă, de partea cealaltă a baricadei este o relaxare absolută, ceea ce îi face pe unii care au o biografie încărcată să zburde prin listele electorale şi să îşi găsească foarte repede loc în colegiile parlamentare, indiferent dacă sunt oameni care au colaborat cu poliţia politică, sau care au furat, sau care au chiar o condamnare în spate, sau asupra cărora se pot ridica semne serioase de întrebare referitoare la probitate. Eu vă pot spune un lucru cât se poate de clar: un om care de exemplu ar fi plagiat sau şi-ar fi supraîncărcat biografia cu episoade inexistente de viaţă, nu ar putea intra pe listele noastre. Mă refer la plagiat, mă refer la furtul intelectual. Altfel spus, pe domnul Ponta nu-l vom putea pune pe lista ARD-ului, în cazul în care domnia sa ar dori acest lucru.

DW: Un criteriu este şi dacă cineva a făcut poliţie politică, sau a fost informator al Securităţii?

MRU: Evident, sigur că da, fapt dovedit. Şi acest lucru iarăşi se tratează în funcţie de decizia justiţiei după semnalarea preliminară făcută de CNSAS. De altfel şi în statutul nostru, al Forţei Civice, nu mai vorbesc de criteriile comisiei de etică, nimeni dintre cei care se înscriu ca membri ai Forţei Civice nu poate căpăta calitatea de membru în cazul în care colaborarea cu poliţia politică, sau participarea la acte de poliţie politică înainte de 1989 este dovedită.

“Nu tăierile reprezintă soluţia eficientizării statului

DW: Vreau să mai revin asupra unui punct pe care l-aţi abordat, şi anume politica socială. Ceea ce aţi spus lasă impresia că veţi tăia masiv din statul social existent. Eu înţeleg că există, de exemplu, foarte mulţi pensionari care de fapt nu prea au dreptul şi motivaţia să primească o pensie. Pe de altă parte există în România un strat social, acei oameni care din varii motive nu au o educaţie bună, nu şi-au găsit un loc de muncă în Spania, Italia sau Germania. Deci practice, a rămas în România un strat social neimplicat economic. Îl putem face responsabil?

MRU: Nu.

DW: Există un strat cu care trebuie să facem ceva. În România sunt foarte multe persoane de etnie romă ce întâmpină probleme în găsirea unui loc de muncă, din varii motive: sunt analfabete, nu sunt acceptate şamd. Sunt foarte mulţi oameni de acest gen. Aici nu puteţi spune „ei nu se implică, noi nu mai facem nimic pentru ei”.

MRU: Nu, eu vă explic care este optica noastră. Optica noastră nu este una sancţionatorie sau negativă. De altfel, în urma crizei, aparatul bugetar s-a diminuat consistent. Nu spunem nimic de tăieri, pentru că în opinia noastră nu tăierile reprezintă soluţia eficientizării statului, ci dimpotrivă, aportul puternic al economiei private, dinspre care se poate face apoi tranfer de criterii de competitivitate şi eficienţă către aparatul bugetar, către mediul administrativ. Altfel spus, punctul nodal al tuturor reformelor pe care noi le imaginăm, că este vorba de reforme în domeniul social, că este vorba de reforme în domeniul asistenţei sanitare sau medicale ori educativ. Punctul nodal este recompunerea economică a României, relansarea economică a României. Nu suntem de părere că trebuie intervenit negativ asupra acestor categorii, trebuie intervenit pozitiv asupra investiţiei, asupra avantajării antreprenoriatului, generând locuri de muncă de exemplu. Prin generarea de locuri de muncă, atracţia asupra acelor categorii gri care au o variaţie foarte mare în angajare sau care nu îşi găsesc loc în piaţa muncii sau faţă de care statul nu este suficient de atent sau sensibil. În felul acesta putem să le atragem, oferindu-le şansa participării la activitatea lucrativă. Evident, toată lumea câştigă. Statul câştigă prin taxe şi prin impozite, omul capătă un serviciu cât de cât sigur, şi care îi susţine existenţa şi nu în ultimul rând se generează plus valoare economică. Credem - şi acesta este punctul esenţial al strategiilor noastre – că este nevoie de relansare economică. Relansare economică cu orice preţ. Aceasta înseamnă: continuarea proceselor de privatizare, atragerea de investiţii industriale majore. Când spun industrie cred că am fost clar, nu mă refer doar la industrie în sensul strict la cuvântului, mă refer inclusiv la agricultură privită ca industrie, la servicii privite ca industrie, industria turismului şi aşa mai departe. Investiţie industrială majoră, atractivitate pentru compunerea lucrărilor, pentru reluarea lucrărilor majore de infrastructură, indiferent de natura infrastructurii, de la rutieră la feroviară, de la transport la poştă, toate aceste chestiuni se aşează în centrul opţiunilor noastre strategice. Altfel spus, nu mergem pe sancţionarea cetăţeanului, ci mergem pe ofertă suplimentară adresată cetăţeanului, dar acest lucru nu se poate face decât pe relansare economică, şi cred că este esenţial câştigul de locuri de muncă. Câştigul de locuri de muncă nu vine decât în momentul în care investitorul îşi poate face un plan de afaceri pe un termen mediu, văzând în felul acesta că profitul său reinvestit sau reconsumat poate să aibă succes. Nu suntem sancţionatorii, nu negativi, nu ne interesează tăieri, ne interesează cum punem economia României pe picioare în aşa fel încât toţi să trăim bine în interior. Aceasta este de fapt şi modalitatea prin care indirect şomajul este coborât.

Nu cred că răul este majoritar”

DW: Şi vreau să insist asupra unui subiect pe care l-am mai abordat. Ultimul care s-a lovit de „băieţii deştepţi”, de corupţi de toate felurile, de foşti securişti, de România aceasta atât de profundă, a fost preşedintele Băsescu. Ce vă face atât de sigur că dumneavoastră, în calitate de şef de Guvern, veţi putea schimba ceva şi nu veţi fi învins de această Românie profundă?

MRU: Pornesc de la o constatare de bun simţ. În primul rând nu cred că răul este majoritar. Cred că binele este majoritar, dar este prost folosit. Sau, dacă vreţi, nu este utilizat aşa cum trebuie.

DW: Şi unde este binele în România?

MRU: În foarte multe locuri, pentru că există o majoritate imensă de oameni care vor să trăiască într-o Românie aşezată pe domnia legii, pe ordine, pe cinste, pe onestitate, pe un raport corect cu statul. Nu aceasta este problema, problema este cum organizezi acest bine în aşa fel încât el să nu fie demotivat şi să nu se risipească între sursele răului. Experienţa guvernamentală pe care am avut-o, chiar redusă în timp, mi-a demonstrat, şi nu doar mie, ci tuturor celor care au fost în echipa guvernamentală de atunci, că se poate. Şi se poate face foarte mult, de la micşorarea evaziunii fiscale şi până la creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene, de la atragerea de investiţii private şi continuarea proceselor de privatizare la stabilizarea monedei şi la un curs ascendent pentru creşterea economică. În condiţiile în care am demonstrat că se poate, în acelaşi fel mi s-a demonstrat că există şi rezistenţe foarte mari.

DW: Aţi simţit aceste rezistenţe în timpul guvernării?

MRU: Păi… cred că am căzut din cauza aceasta.

DW: Înţeleg, dar dincolo de acest fapt, mi-aţi putea da un exemplu obişnuit în care v-aţi lovit de aceste rezistenţe?

MRU: Ar însemna să vă descriu fiecare zi din cele 78.

KV: Am înţeles, e un răspuns.

MRU: Dar se poate.

KV: Cu toate că întâmpinaţi rezistenţă în fiecare zi?

MRU: Sigur că da, se poate. Şi se poate pe baza unei bune colaborări cu Parlamentul şi cu alte etaje ale Executivului. Evident, cu o bună comunicare către cetăţeni, acest lucru este posibil. Nu se fac minuni, spuneam, într-o zi sau două, sau două luni şi jumătate, dar se poate până la urmă stabili un standard, şi apropo de standard, cred că guvenarea Ungureanu a construit un asemenea standard de eficacitate guvernamentală şi de seriozitate. Un guvern din care nu cred că aţi auzit vreodată ca vreunul dintre membrii săi să fi avut vreo problemă cu justiţia. Nu cred că a existat vreun membru al guvernului Ungureanu care să fi avut nevoie de rescrierea propriului CV. Standardul acesta nu este astăzi atins de guvernul prezent, care este pe departe unul dintre cele mai slabe şi mai nereprezentative din ultimii ani de democraţie.

“Statul de drept a suferit dramatic”

DW: La Berlin, am auzit-o pe doamna Susanne Kastner (n.r.: deputat social-democrat, preşedintele Grupului Parlamentar de Prietenie Româno-German, preşedintele Comisiei de Apărare din Bundestag) că n-a fost lovitură de stat în România. Au fost uşor afectate câteva standarde de democraţie, dar în rest totul ar fi bine. Ce s-a întâmplat de fapt vara aceasta în România, din punctul dumneavoastră de vedere?

MRU: Practic regulile jocului politic au fost anulate, într-o altă situaţie regulile au fost schimbate în timpul jocului şi în ultima situaţie regulile au fost schimbate după ce jocul s-a închis. Şi s-a ajuns la o situaţie aparte, pe care n-am experimentat-o până acum, poate doar în anii ’90, la începutul anilor ’90 să mai fi fost la fel: impredictibilitatea vieţii politice, faptul că nu puteai garanta pe actul politic continuat, faptul că nu ştiai cum arată ziua de mâine în comparaţie cu ziua de astăzi din punctul de vedere al politicii.

DW: A fost lovitură de stat?

MRU: Depinde ce înţelegem prin lovitură de stat. Există o expresie pe care o luăm cu ghilimele şi care în forma ei aluzivă ascunde un adevăr - puci parlamentar sau lovitură de stat, dată de avocaţi. E foarte interesantă expresia şi relevă locurile de unde a pornit totul. Pe seama câştigării puterii cu orice preţ, orice echivoc constituţional sau legislativ a putut fi interpretat împotriva statului de drept, iar statul de drept a suferit dramatic de pe urma acestei încercări de a prelua puterea cu orice preţ. Nu numai atât, statutul democraţiei în masa cetăţenilor români a suferit foarte mult, pentru că a arătat, de exemplu, pentru unii că acolo unde există o forţă financiară apreciabilă, regulile jocului democratic sau legile pot fi nesocotite. Acolo unde există capacitatea de a influenţa manipulând percepţii sau imagini, democraţia este fragilă. Toată această perioadă a revelat ca un turnesol scăderile cele mai mari ale regimului politic actual care nu respectă concordanţa cu prezentul. Este un regim potrivit pentru anii ’90, incapabil să administreze coabitarea politică şi incapabil să păstreze ceea ce se numeşte în teoriile sistemelor democratice “checks and balances”, capacitatea de a contrabalansa orice folosire excesivă sau nejustificată a autorităţii, fie ea legislativă, fie executivă. Rezultatul bun e paradoxal şi numesc doar unul dintre ele. Pentru trei luni de zile s-a vorbit în masa mare a cetăţenilor României despre Constituţie. În orice lucru rău se ascunde un sâmbure de gândire bună. Faptul că s-a vorbit atât de mult despre Constituţie a făcut ca 19 milioane de români să devină constituţionalişti. Ceea ce este foarte bine. Pasul acesta ar fi trebuit făcut în anii ’90. A fost făcut 20 de ani mai târziu. Îl inventariem însă ca un câştig.