Motivele retragerii WAZ

Motivându-şi decizia, adoptată în urma unei afaceri extrem de proaste făcute de germani în Serbia, şeful concernului, Bodo Hombach, a declarat textual că "tot mai des oligarhii îşi cumpără ziare şi reviste, nu atât pentru a face bani, ci pentru a obţine pe această cale influenţă politică. (…) această strânsă conexiune între oligarhi şi puterea politică afectează grav piaţa.”

Pe de o parte, Hombach a ţinut să scoată în evidenţă distorsionarea unei pieţi media controlate de patroni care încearcă să-şi impună diverse afaceri prin intermediul presei. Pe de alta, fostul demnitar social-democrat, ex-şef al Pactului de Stabilitate pentru sud-estul Europei a ţinut să-şi relativizeze criticile refuzând să arunce toate statele din răsăritul continentului în aceiaşi oală. Aceste ţări, a spus el, "nu se pot compara".

Realitatea este alta. Ele se pot compara, în măsura în care mai toate se află la capătul de jos al listei celor mai corupte ţări europene. Iar Hombach, care cunoaşte foarte bine regiunea din epoca în care conducea faimosul Pact de Stabilitate (pus pe picioare de occident spre a se înlătura consecinţele dificilei tranziţii est-europene şi mai ales ale catastrofalului război iugoslav), o ştie bine.

Nici WAZ, nici Hombach nu sunt uşi de biserică. Şeful concernului german, mutat la vremea lui din poziţia de mână dreaptă a cancelarului Schröder din pricina unor acuzaţii de corupţie, conduce o firmă la rândul ei controversată. În repetate rânduri concernul WAZ a fost acuzat, în estul Europei, de ingerinţe în politica editorială a ziarelor pe care le deţinea. Lui Hombach i s-a reproşat şi prea marea apropiere de demnitari postcomunişti şi de lideri social-democraţi acuzaţi şi ei de corupţie.

Pe scurt, e greu de crezut că Hombach observă abia acum "distorsiunea" pieţii media şi, prin extensie, chestiunea fundamentală confruntând statele excomuniste din Balcani şi regiunea învecinată, care este corupţia. Mai verosimilă e ipoteza potrivit căreia şefului concernului nu-i mai convin defel tendinţele şi forţele politice instalate la putere în anumite capitale din această zonă, din pricina cărora ziarele trustului său au început să piardă mult din felia de publicitate care li s-a alocat în timpuri mai bune.

Analiza fenomenului mai trebuie să ţină seama şi de eşecul suferit de WAZ înaintea deciziei de evacuare a sud-estului Europei, în tentativa oarecum luşă a concernului de a se extinde în Serbia. În fine, nu trebuie omis nici faptul că retragerea WAZ are loc pe fondul unei involuţii din pricina căreia presa tipărită pierde, la nivel global, tot mai mult teren.

Pe de altă parte, aceasta nu înseamnă că problema de fond semnalată în context ar fi una imaginară. Monopolizarea presei de către oligarhii postcomunişti şi post-securişti e o realitate cu atât mai gravă cu cât, în absenţa unui jurnalism adecvat, liber, independent şi nemanipulator, democraţia va continua să rămână un deziderat utopic în toate ţările din estul continentului. Concomitent, retragerea din zonă a unui mare investitor occidental lansează un semnal economic pernicios pentru toată regiunea.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz