Motive plenare de îngrijorare | România | DW | 16.02.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Motive plenare de îngrijorare

Înainte de a ne deda în weekend distracţiilor, ori a ne preda braţelor lui Morfeu, e, poate, util, să ne trezim. Şi să inventariem potenţiale motive de îngrijorare. Căci sunt destule în România premierului Dăncilă.

Natural e să abordăm ce ne irită şi ne-ar putea tulbura ori speria, ascultând ce-i frământă pe liderii ţării. De pildă ce-l impacientează pe premierul României. Sau pe preşedinte. În mod semnificativ, alertele,şi angoasele şefei guvernului de la Bucureşti nu sunt defel identice cu ale şefului statului.

Cei doi s-au întâlnit joi, la Cotroceni, în prezenţa liderului PSD. Ceea ce, natural, i-a îngrijorat pe unii contemporani. Care s-au întrebat, vag alarmaţi, în ce calitate va fi fost invitat la preşedinte, pe lângă premier, şi infractorul condamnat definitiv, deşi Klaus Iohannis s-a distanţat clar de penali.

Că, poate în baza prezumţiei de nevinovăţie, pe care i-o concede o irascibilă moderatoare tv intens astenizată, liderul PSD Dragnea continuă să conducă fără jenă Camera Deputaţilor, mânjind şi reputaţia României şi prestigiul parlamentarismului european, nu pare să mai afecteze multă lume.

E un fapt care, în orice caz, nu-l intrigă din cale afară pe premier. Altele o scot din minţi pe Viorica-Vasilica. Ea  a ţinut  deci să spună ce anume "i-a spus preşedintelui". Şi anume că, pentru ea, şefa  guvernului unui stat totuşi european, e ”îngrijorător că am văzut că până şi unui prim-ministru i se poate face un dosar penal”. E probabil oare ca Vasilica-Viorica să se fi născut ieri?

Sau să fi aterizat alaltăieri, cine ştie, poate de pe Marte, cu ajutorul vreunui OZN reperat de Codrin Ştefănescu ori de alţi Pleşoieni promovaţi de agitpropul Kremlinului? Cum oare să se explice altfel faptul că n-a mai văzut chestii extraterestre precum premieri inculpaţi. Gen Olmert sau Berlusconi, spre pildă? În rest, şefa de guvern a izbutit turul de forţă de a-şi mai deranja o dată, rău, imaginea coafată, deplasându-se  la Cotroceni însoţită.

Să fi vrut oare, neapărat, să confirme verdictul observatorilor, potrivit căruia nu e decât o simplă marionetă în ie a penalului suprem? Să fi vrut preşedintele s-o ajute în acest sens?

Dar nici acest deranjament de imagine proprie n-a pus-o pe gânduri. A "îngrijorat-o", în schimb, înainte de a i se atrage atenţia şi a-şi cere scuze, nu atât păţania salvatorului unei ambulanţe care a cărat în spate eroic o bătrână şi s-a văzut silit apoi să-i justifice salvarea, explicându-se pentru nerespectarea ”protocolului”, ci un prezumtiv ”autism”. În speţă "autismul" unor europarlamentari români. Care îndrăznesc să spună acelaşi adevăr clar şi cu voce tare. La Bucureşti ca la Bruxelles.

Ce mă neliniştişte pe mine în acest context? Soarta omului de ambulanţă şi a colegilor săi, pe care birocraţia îi descurajează să mai salveze oameni, obligându-i să încalce legea.

Şi, last but not least, identitatea dintre punctul de vedere al şefei guvernului român şi al ”festivalului inculpaţilor”. Care, împreună cu vuvuzelele oligarhiei, se reped de un deceniu la beregata şi renumele tuturor slujitorilor demni şi incoruptibili ai dreptăţii în instanţe, în stare să lupte eficient spre a consolida independenţa justiţiei româneşti.

Ce mă mai îngrijorează, totodată? Că premierul din Videle, şef al unui guvern de semianalfabeţi, s-a adaptat perfect subalternilor din conducerea antimeritocraţiei şi cleptocraţiei,de vreme ce a probat, la Antena 3, că nu prea cunoaşte definiţia verbului "a dezinforma". N-a aplicat-o unor Dan Nica, Puiu Paşcu, Norica Nicolai, Victor Boştinaru, Maria Grapini, ori gazdelor ei, specialiste în linşaje mediatice.

Şi că, dacă totuşi cunoaşte sensul acstui cuvânt, e o falsificatoare profesionistă, răspândind insolent şi insistent, de la înălţimea autorităţii ei guvernamentale, un  fake-news revoltător. Căci a găsit cu cale să lipească noţiunea dezinformării nu liderului propagandei moscovite, ori extremiştilor din propria ei tabără, ci unor personalităţi democratice, credibile şi apreciate în lume, precum Monica Macovei.

Nu mai puţin alarmant, fireşte, e faptul că sforile trase de Liviu Dragnea l-au rechemat de urgenţă, din Japonia, pe ministrul român al justiţiei, ca să ia măsuri la DNA. Ceea ce riscă să fi pus pentru a doua oară pe butuci, într-un interval de numai câteva săptămâni, relaţiile româno-nipone.

Liniştitor în context e doar că, într-un singur an de guvernare, PSD a acumulat o uriaşă  experienţă în materie de provocare de crize de anvergură naţională succedându-se cu viteza gloanţelor de mitralieră, crize pe care, apoi, cu nu mai puţină măiestrie, ştie să le aplaneze graţie şanselor repetate obţinute de la Cotroceni. Ar mai rămâne să ne îngrijoreze doar nesemnificativul amănunt al incapacităţii ministrului ”Rudotel” de-a explica de ce a dat oare curs solicitărilor sforilor din mâna liderului regimului PSD-ALDE şi şi-a întrerupt intempestiv vizita la Tokio.

Pesemne spre a ne informa, din pana sa, că ne va informa de DNA. Să ne mai întrebăm cum vor guverna astfel de inşi? Unii care, fie sunt inconştienţi şi prea puţin în stare să înveţe limba şi realităţile ţării, fie sunt incompetenţi, cumpăraţi şi dezinformatori, respectiv complici ai ”penalilor”, care conform intervenţiei de bun simţ a preşedintelui, încearcă să discrediteze DNA? Fie şi una şi alta?Să ne întrebăm cum văd aceşti oameni, totuşi importanţi, riscurile majore confruntând securitatea ţării în condiţiile în care în apropierea ei s-ar putea produce într-un viitor apropiat ciocniri de proporţii între puteri militare ca SUA, Rusia, Turcia, Iranul şi Israelul?

Să ne întrebăm ce măsuri diplomatice şi militare au luat ori au de gând să ia guvernanţii dâmboviţeni spre a pune România la adăpost de pericole? Ori să lăsăm mai bine toate aceste subiecte în grija ministrului apărării şi a CSAT, spre a permite guvernului Dragnea, care are de combătut ”statul paralel”, să se răfuiască plenar cu DNA, cu magistraţii României, cu salariaţii ale căror venituri nu cresc, ci scad, cu pacienţii obligaţi să suporte infecţiile nosocomiale din spitale?

Nu ne recomand să ne mai întrebăm toate acestea pe moment. Marionetele nu merită  excesivă atenţie. Iar alerta pe care am declanşa-o ar riscă să le răpească prea multora şi somnul şi amuzamentele şi binemerita odihnă din weekend.