Motive de alarmă acută

Bunăoară, din unghi românesc, faptul că, potrivit ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu, lupta împotriva corupţiei, revendicată de ani de zile de către partenerii europeni ai României, nu poate fi impusă decât cu mare greutate din pricina rezistenţelor politice interne.

Predoiu a acordat, în context, un interviu cotidianului conservator Die Presse, din Austria, în care aminteşte de restrângerea prerogativelor ANI, de către Curtea Constituţională, precum şi de alte şicane juridice de care s-au lovit anchetele investigându-i pe politicieni corupţi.

In occident, comentatorii mai abordează şi alte surse de mare nelinişte. Criza guvernamentală din cel mai populat land german, Renania de Nord-Vestfalia, pare a fi poate cea mai subţire, nu este însă şi cea mai neglijabilă dintre cele preocupându-i pe europeni.

Incapacitatea partidelor de centru-dreapta din arcul guvernamental german de a se înţelege şi de a îngropa securea unui război retoric de uzură, precum şi disensiunile franco-germane, care gripează iarăşi, grav, motorul european sunt de asemenea, prilej de comentarii acide.

La toate acestea se adaugă griji şi mai presante, legate bunăoară de vărsările de sânge din Kîrgîstan. Cu totul alarmante sunt, în genere, situaţia din Orientul Mijlociu, programul nuclear iranian şi probabila ineficienţă a noii runde de sancţiuni anti-iraniene hotărâte de Naţiunile Unite, precum şi, mai ales, un studiu britanic, reluat de ziarul berlinez Die Welt.

Potrivit cercetărilor prestigiosului London School of Economics, talibanii afgani sunt cârmiţi, sponsorizaţi, instruiţi şi înarmaţi de serviciul secret pakistanez (ISI). Studiul lui Matt Waldman de la Universitatea Harvard relevă că agenţii secreţi ai guvernului de la Islamabad, nominal un aliat al SUA şi al trupelor NATO, influenţează nu numai deciziile la nivel tactic ale insurgenţilor, ci şi pe cele strategice, adoptate de talibani.

"Timpul restant" pentru un succes occidental în Afganistan, susţine în editorialul său ziarul berlinez, "se scurge inexorabil". Prezenţa apuseană în regiune se apropie de final "nu pentru că America s-ar prăbuşi dacă militarii ei nu se retrag. Ci, pentru că presiunea politică internă din statele occidentale cerând replierea militarilor din vest creşte" irepresibil. Iar clasa politică apuseană "nu mai poate justifica, pe timp de criză" economică şi financiară, "costul" exorbitant al "războiului".

În consecinţă, cotidianul berlinez pledează în favoarea unei operaţiuni de "anemiere politică a talibanilor". Ziarul critică prea puternica dependenţă a SUA de cooperarea pakistaneză şi revendică introducerea în ecuaţie a ţărilor vecine, Rusia şi mai cu seamă India şi China. În condiţiile în care nu se poate avea încredere în Pakistan, aceste ţări ar urma să preia o parte din "răspunderea" pentru stabilizarea situaţiei afgane.

Concomitent, Frankfurter Allgemeine Zeitung cere "amplificarea presiunilor internaţionale" exercitate asupra fundamentaliştilor islamici de la Teheran. Ziarul aminteşte de dispreţul manifestat de regimul Ahmadinedjad, care sfidează deopotrivă propria populaţie, supusă unei represiuni masive, cât şi Comunitatea Internaţională. Ziarul speră ca, de-această dată, sancţiunile impuse de Consiliul de Securitate, deşi înmuiate de chinezi şi ruşi, să se dovedească "mai costisitoare" şi să aibă, ca atare, mai mult efect decât cele precedente, în măsura în care ar putea mobiliza segmentele presupus "raţionale" ale guvernanţilor iranieni.

Ziarul respinge teza (frecvent vehiculată în vest) potrivit căreia sancţiunile ar isca o "solidarizare" internă cu mulahii. Pentru că prea puţini iranieni „se vor mai lăsa prostiţi” de tactica regimului, care „speră în continuare să abată atenţia de la problemele interne prin demonizarea Americii şi Israelului…"

"Şi mai iritaţi ar putea fi potentaţii iranieni de faptul că obiectivul neproliferării nucleare în regiune e îmbrăţişat de tot mai multe state din Orientul Mijlociu, precum şi de Rusia şi China, a căror pondere internaţională e net mai mare decât a Turciei şi Braziliei, noii amici intimi ai Iranului”.

Argumente similare avansează şi ziarul israelian Jerusalem Post, care crede că Rusia nu poate să nu fie acut îngrijorată de noua alianţă islamistă, turco-iraniană şi de componenta ei nucleară.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Robert Schwartz