“Moscova şi Kievul joacă uşor diferit” decât restul OSCE

După ce au trimis trupe în aşa-numita zonă de securitate, autorităţile transnistrene au întrerupt, ieri, temporar, alimentarea cu energie electrică a Republicii Moldova. Deocamdată, oficialităţile de la Chişinău nu au răspuns ofertei energetice formulate, joi, la Bucureşti, de premierul Adrian Năstase. Între timp, preşedintele de la Kiev Leonid Kucima, i-a oferit liderului tiraspolean Igor Smirnov soluţia ocolirii embargoului impus de Chişinău: mărfurile transnistrene vor circula prin Ucraina. Corespondentul nostru în Republica Moldova, Vitalie Călugăreanu, care s-a aflat ieri la Tighina, ne-a informat că tentativa de mediere a lui Kucima a urmărit – şi a obţinut din partea lui Smirnov – deblocarea traficului feroviar dinspre Republica Moldova către Ucraina.

“Moscova şi Kievul joacă uşor diferit”, a comentat, într-un interviu acordat postului nostru de radio, vicepreşedintele Adunării Parlamentare a OSCE, Kimmo Kiljunen, şef al Comitetului pentru Republica Moldova al forului trans-atlantic. ”Avem sancţiuni europene impuse liderilor de la Tiraspol. Ne-am dori ca şi Rusia şi Ucraina să folosească aceleaşi instrumente. Este nevoie de o presiune asupra regimului de la Tiraspol. Dar, din nefericire, nu vorbim aceeaşi limbă.”

Sigur, nu este singurul domeniu în care Rusia şi Ucraina, membre ale organizaţiei, nu vorbesc aceiaşi limbă cu celelalate state partenere. Or, această stare de şah din interiorul OSCE permite liderilor transnistreni să etaleze o atitudine sfidătoare la adresa întregii comunităţi internaţionale. Kimmo Kiljunen crede, însă, că nici autorităţile de la Tiraspol nu şi-au propus cu adevărat să găsească o soluţie armată a diferendului: ”Procesul, e drept, a durat foarte mult, mai ales din cauza Transnistriei, unde a cam lipsit voinţa politică. Cred că toată lumea îşi doreşte rezolvarea paşnică a crizei. Sigur, fiecare o vede în alţi parametri.”

Interlocutorului nostru, afirmaţia înaltului comisar OSCE pentru drepturile omului, Rolf Ekeus, care considera că autorităţile de la Tiraspol practică o “purificare lingvistică”, i se pare ”uşor cam dură. Am fost de multe ori la Tiraspol şi în Transnistria. Am observat instabilitate politică, am văzut că există probleme de securitate. Dar nu pot spune că Executivul de la Tiraspol încalcă drepturile fundamentale ale omului.” I-am atras atenţia vicepreşedintelui OSCE că închiderea unor şcoli cu predare în limba şi grafia unuia dintre grupurile etnice ale unei comunităţi reprezintă, până la urmă, o încălcare a drepturilor omului. ”Ne-au explicat că există şcoli private care folosesc grafia latină – şi nu sunt interzise. Ei, într-adevăr, favorizează şcolile ce folosesc alfabetul chirilic. Dar nu interzic şcolilor private să folosească limba română şi scrierea latină. Dacă, recent, s-a întâmplat câte ceva, ar putea fi vorba despre un joc politic.”

Să fie vorba despre acelaşi joc, vechi, ajuns într-o nouă etapă? Sau, oare, asistăm la unul nou, având ca fundal noua hartă NATO, intenţia Statelor Unite de a-şi muta spre Est, inclusiv în România, bazele militare şi, mai ales, iritarea Rusiei în faţa acestor schimbări? ”România este membră NATO. Înţelegem că Rusia nu este încântată. Nu îi place extinderea NATO. Este unul din motivele pentru care”, comentează Kiljunen, ”Moscova presează, în criza din Republica Moldova, pentru o soluţie din care să câştige, în raporturile cu NATO.”

Parlamentarul finalndez este de părere că Rusia îşi va retrage trupele şi muniţia din Transnistria atunci când în negocierile dintre Chişinău şi Tiraspol se va fi convenit soluţia politică finală, acceptată de ambele părţi şi susţinută de comunitatea internaţională. Să fie această prezenţă militară motivul pentru care nici nu se doreşte, la Moscova, rezolvarea crizei? ”Am propus ca la găsirea unei rezolvări să plasăm acolo o forţă multinaţională, sub mandat OSCE, în care Rusia ar avea un rol important. Anul trecut a existat o iniţiativă – planul Kosak – avansat de Rusia. Diferenţa majoră constă în asigurarea de către Rusia a garanţiilor de securitate. Iată un subiect care împiedică identificarea unei soluţii”. În opinia lui Kiljunen, singura cale spre o pace pe Nistru ar fi federalizarea. O astfel de formulă statală are face mai uşoară o posibilă, ulterioară, alipire a Moldovei la România sau a Transnistriei la Rusia, ca un nou Kaliningrad.