1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Morala fabulei Schengen

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti15 noiembrie 2013

Forţele politice româneşti se acuză reciproc de eşecul admiterii în Spaţiul Schengen fără să remarce că sunt şi au fost mereu în aceeaşi barcă.

https://p.dw.com/p/1AIR1
Imagine: picture-alliance/ dpa

Am mai spus că Puterea şi Opoziţia nu ar trebui să facă din Schengen un subiect de polemică internă. Problema admiterii depline în Europa priveşte ţara în întregul ei, cu toate partidele, cu toate straturile sociale şi cu tot ce ţine de concretul vieţii cotidiene. Era o vreme în care preşedintele Băsescu şi partizanii săi credeau că Europa va admite România de dragul lor şi au suferit o lecţie amară. Cu atât mai amară cu cât administraţia Băsescu s-a bucurat într-adevăr de mai multă simpatie la Berlin, Amsterdam sau în alte părţi influente ale Europei decât toate guvernele anterioare. Dar decizia admiterii în Schengen nu era o alianţă politică, nu era un pact strategic, ci era o decizie de societate, care antrena lumea occidentală cu toate nivelele sale. Paradoxal, blocarea accesului României şi Bulgariei sunt decizii mai democratice decât, de pildă, aceea de a oferi asistenţă unui stat aflat în dificultate, în sensul că ţine seama de toate vocile publice.

Pe vremea în care preşedintele Traian Băsescu se lovea de primul refuz, în ciuda bunei înţelegeri cu toţi liderii importanţi ai dreptei europene, el nu ezita să anunţe că va declanşa o politică ”confruntaţională”. Expresia îi aparţine. Iar la scurtă perioadă de timp, vameşii români blocau la frontieră tirurile olandeze, pretextând epidemii ciudate, iar ministrul de Externe sugera în presa bruxelleză că România ar putea denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

PSD nu pierdea, desigur, ocazia de a pune eşecul pe seama incompetenţei diplomatice a democrat-liberalilor şi a lipsei lor de tact. În viziunea PSD, subiectul Schengen s-ar fi rezolvat în mod fericit dacă diplomaţia română ar fi ştiut pe ce pârghii să apese. Excesele preşedintelui le ofereau opozanţilor noi argumente cu atât mai mult cu cât acesta părea să greşească tocmai pe plan diplomatic.

Astăzi rolurile s-au inversat. Iar opoziţia şi preşedintele ”opozant” invocă din nou vina de fond a guvernanţilor. Consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu, fost ministru PSD în mai multe cabinete, acuză forţele guvernamentale că au zădărnicit admiterea României în Schengen prin suspendarea preşedintelui, de anul trecut. Valoarea acestei ipoteze stă în faptul că nu poate fi verificată. Cu toate acestea polemica internă continuă, deşi este destul de clar că admiterea în spaţiul de liberă circulaţie este, în ciuda aparenţei, cea mai puţin partizană decizie.

Este adevărat că e vorba de o decizie politică, dar nu ţine seama de relaţiile pan europene dintre populari, după cum nu ţine seama nici de relaţiile dintre socialişti. E o decizie politică în sensul că e luată prin mecanismele consultării politice şi nu prin analiza unor experţi. E politică deoarece este sensibilă faţă de opinia publică şi faţă de intenţiile de vot ale cetăţenilor, dar nu are nicio legătură cu ce partid se află la putere în ţară.

În plus partidele româneşti încleştate în această nefirească polemică internă, ar trebui să înţeleagă că, din exterior, România se vede la fel, indiferent dacă o priveşti dinspre stânga sau dinspre dreapta. Iar morala fabulei este că bătălia distructivă de pe plan intern, cu recriminări ipocrite sau prost informate, nu reuşeşte decât să agraveze tabloul României privit din afară.