1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Monstruoasa coaliţie

Preşedintele Traian Băsescu a fost comparat recent cu Alexandru Ioan Cuza, iar alianţa Opoziţiei cu “monstruoasa coaliţie” conservatoare de la mijlocul secolului al XIX-lea.

default

Figuri politice din prezent

Cea mai expresivă descriere a situaţiei delicate în care se găseşte preşedintele Traian Băsescu aparţine deputatului european Cristian Preda. După manifestările de la Iaşi dedicate zilei de 24 ianuarie 1859, la care preşedintele a fost fluierat şi huiduit, fostul consilier prezidenţial căuta să prezinte lucrurile într-o lumină favorabilă.

“Faptul că Opoziţia îl fluieră pe Traian Băsescu, inclusiv pe 24 ianuarie, a scris pe blogul său Cristian Preda, nu trebuie să mire pe cineva. Nu e deloc o surpriză, mai întâi de toate, pentru că înţelegerea dintre PSD şi ACD are aceeaşi substanţă ca şi, la timpul ei, aşa-numita monstruoasă coaliţie care l-a îndepărtat pe Cuza de la putere. Contestatarii care, deşi diferiţi prin nume, sunt solidari în ură nu s-au născut ieri. Tradiţia politicii radicale, a încheiat Cristian Preda, e veche de când statul nostru modern”.

Surprinzător nu este însă actul de loialitate faţă de preşedinte, ci punctul de vedere faţă de domnia lui Cuza. Cristian Preda preia, de fapt, cu naturaleţe, imaginea impusă de istoriografia naţional-comunistă, potrivit căreia un domn pământean, grijuliu faţă de starea ţăranilor a fost înlocuit, printr-o conspiraţie a clasei exploatatoare, de un principe străin, cu toate conotaţiile pe care “străin” le vehicula în propaganda comunistă târzie.

Este adevărat că expresia “monstruoasa coaliţie” datează din epoca detronării lui Cuza, dar iniţial avea un sens autoironic şi abia istoriografia comunistă o va impune ca episod emblematic al urii de clasă.

A existat, desigur, în cultul lui Cuza şi un filon popular autentic, unul care l-a proiectat în galeria figurilor memorabile şi care l-a ignorat în schimb pe Carol I, pe care n-a reuşit să-l asimileze pe deplin niciodată. Reacţii antimonarhiste au existat de asemenea şi în sânul elitei politice, dar ele nu s-au constituit într-o mişcare politică veritabilă, îngăduind monarhiei constituţionale să creeze o operă politică remarcabilă şi fără egal în istoria modernă a românilor.

Ceea ce Cristian Preda trece dezinvolt sub tăcere este că “monstruoasa coaliţie” avea un obiectiv politic major, care fusese asumat cu mult înainte de alegerea lui Cuza ca domn. Proiectul, conceput cu ani înainte, a fost enunţat public în Hotărîrea Adunării ad-hoc a Moldovei, adoptată în 7 octombrie 1857. Mihail Kogălniceanu a dat atunci citire unei moţiuni care cuprindea la punctul al treilea: “Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare de-a Europei şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării”.

Complotul împotriva lui Cuza a avut cu siguranţă cauze mai complicate, dar ideea monarhiei ereditare cu toate consecinţele sale pe plan constituţional a fost principalul său vector. Iată de ce “monstruoasa coaliţie” pare să fi fost, mai curând, expresia cea mai bună a elitei româneşti din secolul al XIX-lea, care urmărise cu rară consecvenţă un proiect politic gândit pentru generaţii. Or, Cuza, dincolo de meritele sale, abătuse ţara de la obiectivele sale majore, inaugurând stilul intempestiv bazat pe improvizaţie, atât de bine ilustrat şi astăzi.

Prin urmare, lucrurile stau mai curând invers: “Monstruoasa coaliţie”, întemeiată pe “ură” ar trebui probabil să primească recunoştinţa prezentului, într-o mai amplă reevaluare a istoriei moderne, care, din diferite motive, nu a avut loc. Iar unul dintre acestea este, cu siguranţă, modul lipsit de scrupule în care trecutul istoric este instrumentat în folosul intereselor partizane.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu

Vă mai recomandăm