Monarhie fără rege

Preşedintele a confirmat de fapt zvonurile care se amplificaseră pe seama acestei operaţiuni politice. Liderii ţărănişti, în ciuda vrajbei instalate între ei, au acceptat să participe la o întrevedere cu Preşedintele Traian Băsescu, care a jucat, mai mult sau mai puţin, rolul unui arbitru.

Victor Ciorbea, Vasile Lupu, Aurelian Pavelescu şi Marian Miluţ au părut dispuşi să treacă peste toate divergenţele, dacă li se oferă speranţa de a reveni în Parlament după viitoarele alegeri.

Preşedintele le-a promis sprijin, dar cu condiţia de a se prezenta ca un singur partid, nedivizat, şi de a rupe orice legături cu Opoziţia. Se ştie că, în 2009, ţărăniştii provocaseră o grea lovitură Preşedintelui „anticomunist”, raliindu-se candidaturii lui Mircea Geoană.

De fapt, posibilitatea acestei alianţe a fost anunţată de mai multă vreme de ministrul de Externe, Teodor Baconschi, care, în contextul dezbaterii despre constituirea „Mişcării Populare”, sugerase o cooptare a ţărăniştilor, aflaţi mai aproape de creştin-democraţie decât oricare altă formaţiune politică românească.

Preşedintele Traian Băsescu a spus însă ceva cu totul ciudat. El a spus că ţărăniştii s-ar putea dovedi utili într-o alianţă, deoarece ar capta electoratul cu simpatii monarhiste. Este adevărat că ţărăniştii, (deşi nu toţi, căci ardelenii au moştenit spiritul mai curând popular-republican cu care Iuliu Maniu sosise în politica românească după 1918), sunt astăzi monarhişti prin tradiţie familială, dar dacă se vor ralia partidului prezidenţial, monarhismul lor va rămâne monedă fără acoperire.

Nici un partid cât de cât onest nu poate cere voturile alegătorilor cu simpatii monarhiste decât dacă face campanie pentru întoarcerea la Constituţia din 1923. Ţărăniştii monarhişti din anii ‘90 pledaseră insistent pentru revenirea la Constituţia regală cu argumente politice şi juridice deopotrivă. Revoluţia din 1989, afirmând caracterul nelegitim al legislaţiei şi Constituţiei comuniste, ar fi impus întoarecea automată la Constituţia din 1923.

Constituţia regală nu fusese niciodată abrogată conform unor proceduri constituţionale şi prin urmare ea ar fi reintrat firesc în vigoare. Abia noua Constituantă ar fi putut aduce, ulterior, toate modificările necesare Constituţiei din 1923, care pretindea cu siguranţă o actualizare.

Eleodor Focşeneanu, un istoric al constituţionalismului românesc detaşat de şcoala juridică din epoca comunistă, a arătat că Decretul-lege nr. 2 din 1989 nu ar fi putut să emită o prevedere cu caracter constituţional, aşa cum se făcuse la art. 1 aliniatul III, care preciza că „Forma de guvernământ a ţării este republica”.

Aşadar, în 1990, se stabilise prin decret ceea ce nu ar fi putut face decât o adunare constituantă. Statul român de după 1989, a susţinut E. Focşeneanu, a fost aşezat pe un viciu juridic („Istoria constituţională a României 1859-1991”, ed Humanitas 1992). Chiar dacă ţărănistul Vasile Gionea, cooptat în Comisia de redactare a Constituţiei şi ales ulterior primul preşedinte al Curţii Constituţionale avea idei diferite, modul radical şi limpede în care gândea Focşeneanu era foarte familiar în cercurile ţărăniştilor „de viţă”.

Victor Ciorbea a spus într-adevăr că doreşte şi el să rediscute subiectul şi că a venit momentul unei dezbateri la nivel naţional.. Dar dacă Victor Ciorbea acceptă într-o formă sau alta o alianţă cu preşedintele Traian Băsescu, cum ar putea oare declanşa o campanie deschisă pentru revenirea la monarhie? Cum ar putea pleda pentru reinstaurarea monarhiei fără să acorde în prealabil Regelui şi Casei regale un rol de prim ordin? Ceea ce este straniu este că conclavurile acestea dintre ţărănişti şi Preşedinte dau impresia că ar putea exista monarhie fără rege.

În sfârşit cum ar putea ţărăniştii să declanşeze o dezbatere despre monarhie dacă militează cot la cot cu cei care intenţionează să dea un nou lustru cuvântului „republică”?

De fapt toate aceste întrebări sunt naive, dar ele sunt necesare. Sunt necesare pentru a pune în lumină nu doar „im-postura” monarhică, dar mai ales prentru a arăta implicaţiile unei dezbateri despre monarhie şi condiţiile minimale pentru ca ea să aibă loc cu adevărat.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu