Moldovenii îşi lasă copiii acasă şi pleacă la muncă în străinătate

Consecinţele plecării masive în ultimii ani a moldovenilor la muncă în străinătate se fac deja simţite. Cu toate acestea, Guvernul comunist de la Chişinău ezită să întreprindă măsuri menite să diminueze exodul moldovenilor. Şi asta pentru că moldovenii care muncesc la negru în străinătate transferă în total acasă aproape 300.000.000 de euro anual, sumă ce depăşeşte valoarea trei bugete ale ţării.

Pe lângă aspectul economic ce le face pe autorităţi să privească cu indiferenţă tacită fenomenul plecării masive a moldovenilor din ţară mai este şi unul politic – foarte puţini din cei care pleacă fac parte din segmentul comunist de electorat. Or, se ştie, comuniştii au revenit la putere datorită votului persoanelor de vârsta a treia. Ajunşi la limita sărăciei, peste un milion de tineri au părăsit ţara în căutarea unui loc de muncă la negru în ţările europene. Ei reprezintă aproape 35 la sută din cetăţenii cu drept de vot din Republica Moldova.

În multe sate, chiar din preajma capitalei, aproape că au rămas să mai locuiască doar bătrânii şi copiii. În majoritatea cazurilor, la scurt timp după plecarea unuia din părinţi, pleacă şi al doilea, iar copiii rămân fie în grija bunicilor, fie sub supravegherea, de multe ori indiferentă, a vecinilor. Rămaşi fără grija părintească, ei sunt atraşi de viciile societăţii şi, în cele din urmă, scapă de sub orice control. La început abandonează şcoala, apoi încep să fumeze, să consume alcool, droguri, iar de aici ajung pe mâna poliţiei.

Responsabila din cadrul Secţiei de combatere a traficului de copii a reprezentanţei UNICEF Moldova, Angelina Zaporojan face o legătură directă între exodul moldovenilor şi amploarea pe care a căpătat-o în ultimul timp traficul de copii şi exploatarea fizică a minorilor în special de către clanurile ţigăneşti: “Copiii pot abandona şcoala. Ei pot fi supuşi anumitor intervenţii din afară, inclusiv de către alţi adulţi ar putea fi atraşi în diferite activităţi periculoase. Ar putea fi chiar şi ei supuşi riscurilor de a deveni victime, de a fi atraşi în trafic”.

În timp ce autorităţile trec cu vederea aceste probleme, reprezentanţii societăţii civile depun eforturi pentru a-i ajuta pe copii să reziste, atrăgându-i în diferite activităţi didactice extraşcolare.

“Pentru a redresa într-o oarecare măsură această problemă, societatea civilă, în primul rând ONG-urile, în colaborare cu administraţia publică locală în unele cazuri şi susţinute aceste eforturi de UNICEF şi alte organizaţii internaţionale creează anumite iniţiative de ocupare a copiilor, de ocupare a timpului lor liber”, este de părere Angelina Zaporojan, completând: "De exemplu, în unele raioane sunt restabilite aşa-numitele centre pentru tineret. Se organizează diferite activităţi, fac anumite cursuri, jocuri, pun în dezbatere anumite probleme sociale. Astfel, copiii timpul liber în afara şcolii îl petrec din nou învăţând ceva. Deci au şi alte oportunităţi".

Cu certitudine, aceste activităţi nu pot înlocui dragostea şi grija părintească, dar în lipsa unor mecanisme guvernamentale de protejare a generaţiei în creştere, astfel de iniţiative finanţate de organizaţiile internaţionale de protecţie a drepturilor copiilor reprezintă o şansă pentru tinerii care conştientizează necesitatea de a-şi menţine un moral sănătos.