1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Moldova

Moldova se îndreaptă spre alegeri anticipate

Încă o zi fierbinte ieri la Chişinău. După ce Guvernul şi-a prezentat anterior demisia formală, ieri Parlamentul nou ales s-a întrunit în prima şedinţă.

default

Aceasta a durat 25 de minute, iar reprezentanţilor opoziţiei nu li s-a permis să rostească o vorbă de la microfoanele din sală.

Liderii opoziţiei au convenit că nu vor participa la formarea organelor Parlamentului, nu vor accepta posturi şi vor boicota alegerea şefului statului.

Cât de reală este posibilitatea unor alegeri parlamentare anticipate în Republica Moldova, în condiţiile în care comuniştilor le mai trebuie un vot ca să aleagă noul şef al statului?

Într-adevăr, după prima şedinţă a Parlamentului nou ales al Republicii Moldova s-a văzut foarte clar că cele trei partide de opoziţie (PL, PLDM şi AMN) rămân bine sudate în continuare.

Deşi au venit la prima şedinţă a Legislativului ales, potrivit opoziţiei, „prin fraudă şi teroare”, necomuniştii au reconfirmat că nu vor vota şi nu vor înainta candidaturi pentru funcţiile eligibile din Parlament.

De asemenea, liderii opoziţiei, Mihai Ghimpu (PL), Vladimir Filat (PLDM) şi Serafim Urechean (AMN) au reiterat că alegerile parlamentare anticipate sunt inevitabile şi că aceasta este singura şansă viabilă pentru desfăşurarea unui exerciţiu electoral liber şi corect în Republica Moldova.

„Nu vom participa la alegerea preşedintelui Parlamentului, a vicepreşedinţilor, nu vom accepta nici o funcţie. Nu ne cumpărăm, nu ne vindem şi, consecvent, vom face tot posibilul ca tovarăşii să nu aibă al 61-lea mandat necesar pentru alegerea noului preşedinte, ca să putem avea alegeri anticipate”, a declarat liderul Alianţei Moldova Noastră, Serafim Urechean.

Chiar şi comuniştii par să conştientizeze faptul că nu vor reuşi să evite anticipatele, de aceea la ultimul congres desfăşurat după validarea alegerilor din 5 aprilie nici nu s-au trudit să înainteze candidaţi pentru funcţiile-cheie de şef al statului, preşedinte al Parlamentului şi prim-ministru.

Totuşi, procedura formală i-a obligat să convoace prima şedinţă a Parlamentului, dar despre atribuirea fotoliilor de preşedinte al Legislativului, precum şi a celor două fotolii de vicepreşedinţi, nici nu s-a discutat.

În ultimele zile presa de la Chişinău a scris că în interiorul Partidului Comuniştilor nu există o unitate de păreri în ceea ce priveşte candidatura pentru funcţiile de preşedinte al Parlamentului şi de şef al statului.

Alte medii de informare au anunţat că, de fapt, comuniştii au amânat cu o săptămână alegerea conducerii Parlamentului în speranţa că vor reuşi să cumpere din tabăra opoziţiei aşa-numitul „vot de aur” necesar pentru alegerea noului şef al statului.

Astfel, la 12 mai va fi ales preşedintele Parlamentului, vicepreşedinţii şi, cel mai probabil, va fi anunţată ziua alegerii de către Parlament a noului preşedinte al Republicii Moldova.

Având cele 60 de mandate de deputat din totalul de 101, comuniştii pot alege singuri şeful Legislativului şi vicepreşedinţii.

În ceea ce priveşte alegerea şefului statului, însă, comuniştilor le lipseşte un vot. În plus, comuniştii vor trebui să înainteze două candidaturi pentru funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, deoarece conform unei hotărâri a Curţii Constituţionale din anul 2000, candidatura alternativă este obligatorie.

În cazul în care nici un candidat nu va reuşi, în două rânduri, să întrunească cele 61 de voturi ale deputaţilor, preşedintele în exerciţiu este obligat să dizolve Parlamentul şi să anunţe alegeri parlamentare anticipate.

Întrebarea firească ce apare este în favoarea cui vor înclina balanţa aceste alegeri anticipate? Argumente în favoarea opoziţiei sunt mai multe: dacă admitem că listele electorale vor fi curăţate de „morţii care votează”, iar observatorii vor fi mai atenţi la fraudarea alegerilor cu ajutorul votului multiplu – aceasta ar însemna, potrivit opoziţiei, un avans de cel puţin 10% în favoarea partidelor necomuniste.

Al doilea argument pro-opoziţie este „emigrarea” electoratului dinspre partidele necomuniste mici spre cele trei formaţiuni de opoziţie care au trecut pragul electoral la alegerile din 5 aprilie. Aceasta ar însemna un avans de încă cel puţin 6% în favoarea opoziţiei.

Al treilea argument este perceperea de către alegători a evenimentelor post-electorale. Pe acest argument mizează atât opoziţia, cât şi puterea comunistă.

Opoziţia speră să-i poată tălmăci omului simplu modul cum puterea comunistă şi-a înscenat propria „lovitură de stat”, maltratând tinerii, instaurând dictatura şi distrugând documente importante care se aflau în clădirile vandalizate ale Preşedinţiei şi Parlamentului.

În acest context, poziţia fermă a UE de condamnare a abuzurilor poliţieneşti şi suspiciunile organismelor internaţionale legate de corectitudinea alegerilor din 5 aprilie au o greutate incomensurabilă pentru electoratul din Republica Moldova, care este pro-european în proporţie de 85 la sută.

De partea cealaltă, puterea comunistă va continua să acuze opoziţia şi România de organizarea protestelor violente din 7 aprilie. În acest sens comuniştii dispun de instrumente de propagandă extrem de eficiente, cum ar fi Televiziunea Publică şi alte 6 posturi private de televiziune, numeroase posturi de radio şi ziare.

În plus, prin intermediul primarilor, comuniştii deţin controlul administrativ asupra a 60% din teritoriul ţării. Deloc de ignorat în acest context este rolul Federaţiei Ruse şi a posturilor ruseşti de televiziune care se retransmit pe teritoriul Republicii Moldova.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Chişinău

Redactor: Ovidiu Suciu