Modificări de strategie în Irak?

Între altele, în documentul care încă nu a fost dat publicităţii, i se recomandă Şefului Casei Albe să-şi regîndească poziţiile în acest conflict. Concomitent este menţionată şi opinia conform căreia o retragere rapidă a trupelor americane din Irak ar avea efecte nedorite asupra situaţiei prezente şi viitoare a ţării. Aşa numitul „grup Baker” este de părere că între actuala politică a administraţiei Bush în Irak şi o retragere pripită a trupelor din regiune ar mai exista o serie de modalităţi apte să soluţioneze conflictul. De pildă, reluarea dialogului cu Teheranul şi Damascul.

Propunerile comitetului Baker vor fi date publicităţii după alegerile din noiembrie pentru congres.Dar fostul ministru american de externe nu s-a temut de privirile indiscrete aruncate în paginile documentului , care nu au întîrziat să sesizeze că unul din grupurile guvernamentale de studiu pe care Baker le coordonează, recomandă o modificare a cursului politic în Irak. Se cuvine remarcat că propunerile nu vizează o schimbare drastică de felul unei retrageri rapide din Irak sau a împărţirii ţării în ţinuturi autonome, locuite de kurzi, şiiţi şi suniţi. Propunerile pledează în primul rînd pentru o nouă strategie a cooperării regionale care să includă Siria şi Iranul . Washingtonul trebuie să fie dispus să stea de vorbă cu duşmanii săi – se face auzit din cercurile apropiate ex - secretarului american de stat, republicanul James Baker. Ceea ce înseamnă înainte de orice că guvernul american trebuie să intre în dialog cu Teheranul şi Damascul tocmai pentru a reduce sprijinul de care insurgenţii din Irak se bucură din partea celor două capitale şi pentru a fundamenta interese comune în ţara de pe Tigru şi Eufrat. De fapt acest fundament există deja demult şi cel puţin Teheranul recunoaşte inoficial faptul: după ani îndelungaţi de tensiuni şi de război cu Irakul, Iranul are un interes real în stabilizarea şi normalizarea relaţiilor în ţara vecină. Aplanarea tensiunilor şi conflictelor din Irak promit şi o ameliorare a relaţiilor cu Iranul cu atît mai mult cu cît după răsturnarea de la putere a lui Saddam Husssein, majoritatea şiită din Irak are un cuvînt greu de spus în politica internă. Si Siria a avut în trecut relaţii dificile cu Irakul neavînd motive să deplîngă acum prăbuşirea regimului lui Saddam Hussein.

Dar atît Teheranul cît şi Damascul sunt criticate de Washington şi atacate: Iranul pentru politica sa nucleară, Siria pentru rolul pe care îl deţine în Liban şi pentru sprijinul acordat grupărilor palestiniene. Ambele au întrevăzut mai demult deja în Irak un instrument prin care pot exercita presiuni asupra Washingtonului. Iar presiunile prea puternice din partea administraţiei americane ar putea intensifica sprijinul pe care Iranul şi Siria îl dau forţelor antiamericane în Irak, deteriorînd situaţia şi aşa precară a Washingtonului în regiune.

Actualul guvern american ar trebui să ştie toate acestea dar el nu manifestă disponibilitatea de a trage consecinţele de rigoare. Aşa se face că şeful Pentagonului, Donald Rumsfeld, a reiterat rolul negativ pe care Siria şi Iranul îl au în Irak.Iar unor reponsabili politici americani de felul lui Rumsfeld nu le-ar trece prin cap să stea de vorbă cu Teheranul sau Damascul preferînd în schimb intensificarea presiunilor militare .

Tocmai de aceea recomandările făcute de comitetul Baker Washingtonului de a începe dialogul cu Teheranul şi Damascul par juste. America nu-şi mai poate permite o altă aventură militară în regiune, ea trebuie să-şi reducă numărul duşmanilor săi reali şi potenţiali . Aceasta şi pentru a se putea retrage în ordine din Irak fără a lăsa ţara pradă războiului civil.