1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Model de integrare

O clădire problemă din Berlin a devenit, între timp, un model de integrare a romilor (şi nu numai). Iniţiatorul proiectului spune că importantă este combaterea sărăciei imigranţilor, nu a oamenilor.

În Germania, imigranţii est-europeni şi centrele de consiliere a acestora se află deopotrivă în centrul atenţiei, cu precădere după deschiderea pieţei muncii din UE pentru muncitorii din România şi Bulgaria. Dezbaterea s-a tensionat odată cu poziţia exprimată de CSU, conform căreia afluxul de imigranţi din România şi Bulgaria ar putea afecta sistemele sociale din Germania. Creştin-socialii au cerut, în context, înăsprirea legilor privind condiţiile de acordare a ajutorului social.

Fapt este că 70 la sută dintre românii şi bulgarii veniţi în Germania în ultimii ani figurează ca angajaţi. Însă, simultan, trăieşte în Republica Federală şi o altă categorie de imigranţi din ambele state, numiţi, sugestiv, "imigranţi ai sărăciei". Este vorba despre minoritatea romilor, despre care se spune că ar fi discriminaţi în societăţile din care provin, ceea ce îi împiedică să aibă acces la educaţie.

Aceştia sunt, aşadar, oamenii la care se referă avertismentele CSU. În ce măsură sunt romii îndreptăţiţi să primească ajutor social, vor stabili tribunalele. Sau, după caz, chiar Curtea Europeană de Justiţie.

Rasism sau prejudecăţi?

Existenţa "imigranţilor sărăciei" în Germania, care cerşesc şi trăiesc de pe o zi pe alta, nu poate fi defel negată. Bosiljka Schedlich, directoarea fundaţiei "südost Europa", admite la rândul ei această realitate. Instituţia pe care o conduce se ocupă de consilierea şi sprijinirea concretă a romilor în societate. Lucrătorii fundaţiei merg în locurile în care trăiesc romii, îi trimit la doctor şi le plătesc investigaţiile de specialitate.

În bucătăria instituţiei, câţiva tineri butonează de zor cafetiera. Ei fac parte dintr-un program educaţional dedicat romilor tineri. Unii dintre ei, spune Schedlich, vor avea, curând, o meserie. Alţii, spune ea cu mândrie, poate vor reuşi să intre şi la facultate. Directoarea spune că "totul este posibil, dacă le oferi o şansă". Cu alte cuvinte, dacă încerci să îi integrezi sănătos în societate.

Aceşti tineri urmează să facă parte din categoria celor "invizibili" în actuala dezbatere privind imigraţia. Ei vor îngroşa rândurile oricum consistente ale românilor şi bulgarilor medici, ingineri sau economişti.

În Germania există mulţi romi cu o strălucită carieră, dar care, în pofida reuşitelor lor, se tem să îşi dezvăluie etnia. Schedlich spune că rasismul continuă să fie larg răspândit în Republica Federală, motiv pentru care poate înţelege teama acestor oameni de a-şi asuma în totalitate originile.

Proiectul model

Multă lume s-a întrebat ce caută, constant, o armată de jurnalişti în faţa biroului din Berlin al lui Benjamin Marx. Şi nu doar jurnalişti, căci în deja celebrul său birou au luat loc pe scaun, printre alţii, ambasadorul american la Berlin şi alţi înalţi funcţionari germani.

Benjamin Marx Arnold-Fortuin-Haus in Berlin 8.1.2014

Benjamin Marx

Ei bine, cu toţii vin să vadă cu ochii lor ce înseamnă să te dedici unui proiect şi cum poate deveni o idee, la prima vedere nebunească, o reuşită demnă de respectul şi atenţia întregii societăţi.

Pe scurt, Marx a transformat o clădire ticsită cu saltele imunde şi gunoaie într-un model de integrare reuşită. În 2011, ca şef de proiect al unei companii catolice de construcţii de locuinţe, Marx a văzut cu ochii lui cum copiii se jucau laolaltă cu şobolanii în jurul clădirii. N-a stat mult pe gânduri: a cumpărat-o şi a început să o renoveze, iar saltelele şi mizeria au dispărut în scurt timp.

Clădirea se numeşte acum "Casa Arnold Fortuin". Fortuin a fost profesorul de religie al lui Marx, un pastor care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a salvat mai mulţi romi din lagărele de concentrare naziste. Doar romii înregistraţi în Berlin au dreptul să locuiască aici. Însă aici locuiesc nu doar romi, ci şi tunisieni sau turci, mai ales că preţul chiriei este foarte bun.

Sărăcia trebuie combătută, nu oamenii

În curte, Marx prezintă cu mândrie vizitatorilor câţiva brazi înalţi, care iarna sunt împodobiţi şi luminaţi. "Aici, înainte, era o groapă de gunoi". Peretele exterior a prins viaţă cu ajutorul mai multor artişti din Berlin. Renovarea celor 137 de locuinţe este în plină desfăşurare. "Un proces care va mai dura, mai ales că, dacă o familie pleacă, locuinţa părăsită este din nou renovată pentru următorii locatari". "Sunt convins că problemele se rezolvă, când înţelegem să combatem sărăcia, nu oamenii".

Lângă Marx, Ana-Maria zâmbeşte. Ea este asistentă socială, a venit din România. Sarcina ei este de a-i consilia pe romii din România şi de a încerca să-i înveţe germana, pentru ca mai târziu să încerce să le găsească un loc de muncă. Ana-Maria ştie foarte bine unde să nu trimită cv-urile romilor, care, spune ea, "în anumite firme nu au nicio şansă".

Administraţia clădirii a angajat 12 romi, care trebuie să se ocupe de păstrarea curăţeniei. Alţi romi lucrează în construcţii sau ca oameni de serviciu în marile magazine. "Pentru mulţi, această casă a devenit o rază de speranţă", spune Marx, zâmbind.