Moartea unui critic al lui Putin

Moartea lui Egor Gaidar s-ar fi datorat unei embolii, în speţă, problemelor iscate de un cheag de sânge, s-a anunţat la Moscova. Dar, înainte de a muri, Gaidar nu se mai plânsese de multă vreme de vreo afecţiune.

Nu e nevoie de un profet ca să se poată prevedea că decesul său prematur, la doar 53 de ani, va mai stârni multe dispute şi va alimenta copios diverse teorii ale conspiraţiei.

Fapt e că Egor Gaidar, considerat părintele reformelor economice ale erei Elţîn, medicul care a prescris Rusiei "terapia de şoc", în 1992, când a decis liberalizarea aproape integrală a preţurilor, a fost o personalitate ieşită din comun.

După strălucite studii economice, Gaidar s-a văzut propulsat în sferele înalte ale Rusiei post-sovietice. A lucrat o vreme ca premier (în 1992), a fost vicepremier şi ministru de finanţe, pentru ca, în 1994, să schimbe tabăra, treacând la conducerea opoziţiei democrat-liberale.

Ca director al unui institut economic din Moscova, Gaidar a criticat în repetate rânduri, cu argumente solide, politica regimului Putin şi chiar pe liderul de la Kremlin.

Fostul ideolog şef al tranziţiei Rusiei de la economia planificată a sistemului comunist la cea liberă, de piaţă, autor al unor lucrări remarcabile, a iscat fireşte furia nemăsurată a cercurilor antireformiste.

Curajul său de a proceda la o restructurare radicală şi rapidă a falimentarei economii ruseşti, printr-un prim val de privatizări şi prin liberalizarea subită a preţurilor, i-a adus nu doar elogii ci şi adversităţi virulente.

Bună parte din susţinătorii ideologiei prevalente, la Moscova, de la accesul la cârmă al lui Vladimir Putin, i-au reproşat lui Gaidar „precipitarea” cu care ar fi procedat. L-au hulit mulţi pentru „sărăcia” pe care reformele sale ar fi provocat-o precum şi pentru îmbogăţirea peste măsură, cu mijloace dubioase, a profitorilor tranziţiei.

În 2006, în timpul unui turneu în Irlanda, unde-şi prezenta o carte, Gaidar a leşinat în circumstanţe rămase neclarificate. S-a crezut că a fost otrăvit, dar medicii n-au reuşit să dea de urma unui venin.

El însuşi a vehiculat ipoteza unui atentat, ipoteză cu atât mai plauzibilă cu cât Alexander Litvininko, alt critic acerb al regimului Putin, refugiat pe-atunci în Marea Britanie, a fost ucis în aceiaşi perioadă de către agenţi secreţi ruşi.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Cristian Ştefănescu