1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Moştenirea toxică a industriei comuniste

Organizaţii pentru protecţia mediului au avertizat asupra pericolului ca un nou accident toxic să se producă în Ungaria. În satul Almásfüzito, un rezervor de reziduuri la o fabrică de aluminiu este în pericol să cedeze.

default

Echipele de intervenţie, în luptă cu "mareea roşie" din Ungaria

Cuvântul Almásfüzito are o semnificatie romantică, ceva de genul "livadă cu meri". Dar romantismul a dispărut aproape complet în satul care se vede ameninţat să împărtăşească soarta celor din vestul Ungariei, acoperite în totalitate de o maree toxică roşiatică. Fabrica de aluminiu de aici - odinioară mândria industriei comuniste - a fost închisă în anii '90 din motive de rentabilitate şi reformă de piaţă. Peste 1000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă, dar în urma acestei măsuri a dăinuit un rezervor de reziduuri toxice.

Dacă la Kolontar s-au deversat 800.000 metri cubi care au contaminat o suprafaţă de 40 de kilometri pătraţi, pericolul la Almásfüzito ar putea fi chiar mai mare. Până şi directorul companiei private care administrează fostul complex industrial afirmă că pericole există.

"Cutremure pot avea loc în zonele în care sunt situate rezervoarele fabricii şi nu ştim care ar fi urmările unei asemenea întâmplări", spune Sandor Pirik. "Altă problemă este inundarea frecventă a zonei din cauza Dunării aflate în apropiere", dar directorul adaugă că oamenii lui monitorizează bazinul cu deşeuri toxice în mod continuu. Un accident aici ar putea polua sursele de apă potabilă în Slovacia învecinată şi chiar la Budapesta, la doar 80 de kilometri distanţă.

Rezervorul cu materiale toxice se află chiar în vecinătatea Dunării, iar în anii trecuţi, creşterea nivelului celui de-al doilea fluviu ca mărime din Europa a însemnat probleme la barajul de pământ ce protejează fabrica.

Ungarn Umweltkatastrophe Giftschlamm

Localitatea Kolontar din Ungaria, locul celei mai recente catastrofe ecologice europene

O companie privată este responsabilă cu supravegherea rezervorului, iar directorul acesteia, Peter Farkas, sare în sus şi în jos pe masa compactă de deşeuri încercând să ne convingă că nu există niciun pericol.

"Problema dincolo a fost că nămolul era lichid. La noi nu e aşa. E o masă compactă, solidă, pe care pot sări cât vreau. În plus, noi aproape am acoperit rezervorul, cei din Ajka nici nu începuseră".

Dar mai în aval, la Budapesta, directorul World Wildlife Fund, Ferenc Fedinsky, nu este convins deloc. El spune că unii localnici din Almásfüzito s-au plâns deja de mai multe ori de scurgeri din rezervorul fostei fabrici de aluminiu şi subliniază pericolul generat de amplasamentul uzinei.

"În caz de inundaţii, apa Dunării va ajunge direct în rezervor şi avem aceeaşi situaţie de lichefiere a reziduurilor. Iar o scurgere a deşeurilor înseamnă inevitabil poluarea Dunării cu substanţe alcaline ce vor extermina fauna şi flora pe o suprafaţă extinsă".

Sătenii se confruntă cu un viitor nesigur. Oare cât vor mai putea să vânda produsele de la micile lor ferme?, se întreaba toţi în condiţiile riscului de accident toxic de la ei din regiune. Încet încet, moştenirea industrială comunistă îşi arată faţa. E roşie, toxică şi urâtă - în Ungaria. Şi aiurea.

Autori: Stefan Bos/Laurenţiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Petre M. Iancu