Moştenirea Annei Politkowskaja

Dezvăluirea unor scandaluri de corupţie, a unor grave încălcări ale drepturilor omului, mai ales în cursul războiului din Cecenia, sunt doar cîteva din temele fierbinţi pe care Anna Politkovskaja s-a încumetat să le abordeze într-o Rusie în care democraţia, libertatea de opinie, libertatea presei riscă tot mai mult să degenereze în forme golite de conţinut .

Incoruptibilă, curajoasă, dotată cu un redutabil spirit investigativ, Anna Politkowskaja a incomodat Kremlinul , find ea însăşi pentru unele cercuri ale puterii o persoană incomodă.

Ea a polarizat spiritele: a avut admiratori fervenţi în rîndul celor pentru care jurnalismul este necondiţionat legat de valorile moralei şi ale democraţiei, ale libertăţii şi respectului faţă de adevăr, dar şi-a creat duşmani printre cei care au fost luaţi în vizor de spiritul ei critic.

La 7 octombrie 2006 Anna Politkowskaja a fost ucisă, devenind astfel victima propriei sale profesii şi conştiinţe politice şi morale. Cine a dat ordinul asasinării ei, cine a săvîrşit crima – sunt întrebări care îşi aşteaptă încă răspunsul.

În Rusia lui Vladimir Putin, puţini au avut curajul să o sprijine pe Anna Politkowskaja făţiş, în timpul vieţii. Cînd în Germania a fost adus în discuţie cazul asasinării Annei Politkovskaja , Vladimir Putin s-a slujit de această lipsă de curaj a concetăţenilor săi pentru a afirma că ziarista ucisă ar fi fost o persoană „oarecare” lipsită de o „influenţă notabilă”.

Or, tocmai asasinarea ei demonstrează la modul cel mai tragic că pentru anumite cercuri ale puterii, activitatea ziaristei devenise „insuportabilă”. Şi chiar dacă lipsesc dovezile vreunei legături directe a lui Vladimir Putin personal sau aconducerii politice a Rusiei cu oribila faptă, uciderea incoruptibilei ziariste nu se putea săvîrşi decît într-un climat dominat de dispreţul faţă de valorile democraţiei şi ale fairness-ului dar privat de virtuţile unor autentice dezbateri publice.

Iar într-o democraţie de paradă, în care instituţiile transformate în simplu decor, camuflează jocurile perfide ale serviciilor secrete şi relaţiile mafiotice, spiritul critic al Annei Politkowskaja, al cărei prestigiu internaţional era considerabil, deranja peste măsură , furnizînd însă occidentului argumentele incontestabile ale unor reproşuri aduse Kremlinului.

Faptul că la un an de la asasinarea ziaristei , cazul nu este elucidat deţine o puternică încărcătură simbolică, fiind un afront adus principiilor fundamentale ale democraţiei şi statului de drept, dezvăluind chipul deformat al unei Rusii care, pentru a-şi recompune imaginea, trebuie să facă, între multe altele , dovada existenţei unei justiţii independente. Cît timp va tăgădui să facă acest pas, numele Annei Politkowskaja va rămîne şi un semnal de alarmă.