1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Mitul regelui sacrificat

Președintele a spus la un moment dat că va demisiona din funcție cu condiția ca Opoziția să fie de acord cu modificarea Constituției, modelul monocameral și amânarea alegerilor parlamentare până în 2013.

default

Preşedintele României Traian Băsescu

În ciuda caracterului său spectaculos, propunerea aceasta nu a fost mult discutată, poate din pricina neadecvării cu logica democrației. Președintele Traian Băsescu părea de fapt să propună nu un acord politic rațional, un compromis la ”masa verde”, ci un scenariu kitsch al unui sacrificiu ritual. Demisia sa este aidoma morții voluntare a regelui viking din vechile mituri scandinave. Cronicarul Snorri Sturluson relatează că în timpul domniei regelui Domalde au fost ani grei cu recolte proaste și foamete. În prima toamnă au fost sacrificați boi pe altarul Zeului de la Uppsala, dar recolta următoare a fost la fel de proastă. În a doilea an fost aduse sacrificii umane, dar situația a devenit și mai rea decât înainte. În al treilea an căpeteniile triburilor au hotărât să recurgă la ultima soluție: sacrificarea regelui însuși. Regele se va supune voluntar acestui sacrificiu, statuia zeului Odin va fi stropită cu sângele său.

După străvechiul model, președintele și-ar depune mandatul pentru a satisface înclinațiile sângeroase ale opoziției, salvând în același timp țara cu ajutorul unei noi Constituții. Întreaga violență publică (televizată, stradală, parlamentară etc.) s-ar stinge la rândul ei, căci în timpul ceremoniei sacrificiale comunitatea își exercită simbolic pulsiunile ”mortifere” asupra regelui-președinte, care moare (demisionează) eliberându-și poporul de violență.

Cât de serioasă a fost propunerea președintelui este greu de spus, dar unul dintre purtătorii săi de mesaj, fostul consilier Sebastian Lăzăroiu, a reactualizat joi această idee, sugerând totodată că succesorul președintelui demisionar ar putea fi actualul prim ministru Răzan Mihai Ungureanu.

Pe cât de nefirești și extravagante sunt aceste lucruri în planul de suprafață, pe atât de coerente par ele în planul de adâncine, acolo unde povestea regelui care se sacrifică pentru interesul poporului său se leagă atât de bine cu preocupările ”dinastice”. În definitiv fără o succesiune garantată, sacrificiul însuși s-ar vădi inutil. De fapt ideea a prins contur în mințile multor partizani ai președintelui Traian Băsescu. Politicieni de prim rang din PDL sau publiciști simpatizanți ai guvernării actuale l-au prezentat la unison pe noul premier ca pe o soluție ”salvatoare”, deși nimeni nu a spus exact ce anume se salvează în felul acesta.

Politica a utilizat mereu aceste sugestii subconștiente și poate nu ar trebui să subestimăm eficacitatea și seriozitatea cu care au fost ele lansate. Asemănarea fizică a președintelui Emil Constantinescu cu efigia lui Al Ioan Cuza a fost pusă o vreme în mișcare în folosul său, după cum partizanii președintelui Traian Băsescu au căutat și ei să utilizeze imaginea ”monstruoasei coaliții” împotriva alianței de opoziție. Așa cum se știe, domnitorul unionist a modificat Constituția (Convenția din 7/19 august 1858 încheiată la Paris cu Puterile garante) cu scopul de a impune reforma agrară, fiind ulterior detronat de forțele ”reacționare”. Atâta doar că ”monstruoasa coaliție” urma să instituie ulterior monarhia constituțională, inaugurând astfel cea mai fastă perioadă a secolului al XIX-lea, decisivă pentru modernizarea europeană a provinciilor românești orientale. Serviciile de imagine ale președintelui au intrat, așadar, în impas. Scenariul sacrificial, în schimb, este profund înrădăcinat în mințile oamenilor, fiind susținut totodată de o vastă cultură sapiențială potrivit căreia ”nu există virtute fără sacrificiu de sine”.

Demisia în condițiile anunțate ar fi șansa președintelui de a-și dovedi virtutea. Și poate că opoziția a tăcut, preferând să nu facă mare caz de această idee, tocmai ca să nu ofere contur scenariului mitic, care zace acoperit sub stratul de cuvinte al lexicului democrației moderne: demisie, alegeri, constituție, șamd.

În sfârșit, odată ce președintele, Traian Băsescu, a spus public și fără echivoc ce ar fi dispus să întreprindă, iar apropiații săi i-au reactualizat mesajul cu premeditare, lucrurile trebuie să fie luate în serios.

Să remarcăm așadar că ideea sacrificiului prin demisie ar fi democratic inteligibilă, ar avea un sens deplin și o eficacitate reală, dacă avantajele obținute pe această cale ar fi de natură consensuală. În scenariul mitic, întregul popor decimat de foamete așteaptă o recoltă mai bună și efectele prezumate ale sacrificului se răsfrâng în mod egal, fără nicio excepție, asupra tuturor. În propunerea președintelui însă modificarea Constituției și adoptarea modelului monocameral, departe de a fi un obiectiv politic unanim, provoacă o puternică controversă. Revenirea la mandatul de patru ani ar putea fi luată în considerare ca obiectiv politic consensual, dar amânarea alegerilor parlamentare până în primăvara anului viitor este, cu siguranță, o propunere părtinitoare. În consecință, președintele sugerează un sacrificiu de sine pentru realizarea unui scop partizan, ceea ce îngustează semnificația însăși a virtuții politice.

Autor: Horațiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Rodica Binder