1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Misterul lui Nicuşor Dan

Operaţiunea Nicuşor Dan, care a provocat atâta frenezie şi entuziasm în cercurile ”fine” sau în cele ”trendy” ale societăţii bucureştene, pare să fie un fenomen de societate plasat la periferia politicii propriu-zise.

Există motive puternice pentru ca multe celebrităţi să-şi declare sprijinul pentru Nicuşor Dan. Politica românească se găseşte într-un moment de derută, când vechile partizanate au devenit imposibile, când altele noi nu pot fi asumate deschis şi când e nevoie de o formulă de refugiu, care să salveze reputaţiile.

E important, de aceea, pentru fanii lui Nicuşor Dan să declare că îl votează şi nu să-l voteze cu adevărat. E important să se afle că îl votează pe Nicuşor Dan, căci ce se va întâmpla la urne nici nu mai contează şi oricum nu se va şti.

Aşadar, fenomenul Nicuşor Dan se găseşte la marginea politicii. Cei care şi-au anunţat susţinerea, deşi au emis o argumentaţie politică, se referă mai puţin la candidatul, pe care declară că îl susţin, cât la ei înşişi. O mulţime de oameni, care au susţinut în trecut regimul Traian Băsescu şi care astăzi înţeleg că nu o mai pot face fără să-şi pună în pericol prestigiul personal, simt nevoia unei reformulări personale, a unei noi identităţi, capabile să-i păstreze neatinşi în stima opiniei publice, făcând posibile asocieri viitoare.

Nicuşor Dan este într-un anumit sens un fenomen de ”elită”, un fenomen care îi antrenează pe oamenii cunoscuţi, care depind foarte mult de publicul lor şi care sunt preocupaţi în cel mai înalt grad de reputaţia lor în sânul ”cercului” din care fac parte. ”

Pentru unii dintre ei "votez cu Nicuşor Dan” înseamnă de fapt, ”nu pot vota cu candidatul unui PDL degradat şi nici nu pot trece fără să-mi pierd stima publicului în tabăra cealaltă, de care mă despart ani de adversităţi ireductibile”.

Operaţiunea Nicuşor Dan, care a provocat atâta frenezie şi entuziasm în cercurile ”fine” sau în cele ”trendy” ale societăţii bucureştene este una care vizează o salvare de grup, o cale de a face viaţa posibilă pentru aceia care au investit prea mult într-o formulă politică perdantă.

Există însă şi afluentul celălalt, al celor care, deşi opozanţi ai regimului, au interese mai puternice în piaţa culturală şi mediatică decât în cea politică şi care doresc să recupereze o stare amiabilă într-o societate care a fost sfâşiată brutal între cei anti şi pro Băsescu. Nicuşor Dan poate salva reputaţii, îngăduind totodată o relativă reconciliere.

Asta explică de ce un candidat aproape anonim a devenit peste noapte celebru. Candidatul Nicuşor Dan îndeplineşte o funcţie socială covârşitoare, deşi nu contează mai deloc în alegeri. Dar mai cu seamă se explică de ce atâţia oameni cu inteligenţe bine exersate ignoră pur şi simplu programul său electoral. Pe fondul unor propuneri banale, în general rezonabile, apar accente care, deşi par simple detalii, sunt manifestările unui gândiri ce nu pot fi trecute pur şi simplu cu vederea: ”obligarea dezvoltatorilor de noi complexe rezidenţiale la un procent de locuinţe sociale, cu preţ accesibil”; ”exproprierea proprietarilor care îşi degradează clădirile istorice” sau ”eliminarea intermediarilor din pieţe”.

Aşa cum au remarcat deja câţiva comentatori lucizi, sub umbrela unor fireşti preocupări sociale se insinuează un program socialist-autoritar. În orice caz, cam multă ”ordine” şi ”impunere publică” pentru un candidat al unei ”societăţii civile” liberale şi pro-occidentale.

Se explică iarăşi de ce Bucureştiul, în ce are el mai vizibil şi mai bine profilat public, ţine atât de mult să-şi afişeze opţiunile politice. Altădată opţiunile electorale erau păstrate cu grijă în intimitatea grupului restrâns de prieteni, pe când astăzi au devenit o formă, manifestă, de identificare socială.

Fenomenul este viral şi dacă nu ar fi alegeri peste o săptămână, el s-ar amplifica poate şi mai mult fără să aibă nicio legătură directă cu politicile comunale.

Există cu siguranţă şi alte ingrediente în succesul acesta neaşteptat. Nicuşor Dan îi grupează şi pe aceia care se identifică, empatic, cu un ”tip” asemenea lor, un revoltat împotriva sistemului, un om în aparenţă fără miză personală, „un generos romantic”. Internetul este plin de asemenea adeziuni, care se afiliază discursului antipartide şi anti-establishment al candidatului independent.

Dar celebritatea şi succesul de societate ale lui Nicuşor Dan ţin mai mult de faima partizanilor săi şi de dorinţa lor de a se despărţi de un trecut apăsător, asumându-şi o nouă identitate de grup.