Miron Cozma şi PSD-ul nereformat

Miron Cozma a părăsit luni dimineaţa casa din comuna Voluntari de lîngă Bucureşti, unde a locuit după eliberarea sa din închisoare. El are interdicţie de a intra în Bucureşti şi Petroşani timp de 5 ani de zile şi este privat de drepturi politice pînă în 2014. Duminică la ieşirea din închisoare Miron Cozma, deşi a pledat mereu nevinovat, nu a făcut nici o declaraţie referitoare la acuzaţiile care i-au fost aduse de-a lungul timpului, preferînd să vorbească vag şi generic despre “clasa politică coruptă”.

Modul prudent în care revine în libertate, este un indiciu că nu doreşte ca implicarea sa în mineriade să mai fie invocată vreodată. Totuşi după anumite declaraţii ale unor procurori ar exista un dosar referitor la 13-15 iunie 1990 în care fostul Preşedinte Ion Iliescu apare ca inculpat. Or, Miron Cozma ar putea figura ca martor. Teoretic doar. Miron Cozma a fost condamnat iniţial la 18 ani de închisoare, dar o parte din pedeapsă i-a fost graţiată de preşedintele Ion Iliescu în ultima sa zi de mandat. Aşadar este puţin probabil ca Miron Cozma să-şi mai amintească ceva din cele care s-au petrecut în 1990 şi mai tîrziu.

Miron Cozma nu este însă singurul şi cel mai mare vinovat. Cel puţin în 1990, în luna iunie, mineriada nu ar fi fost posibilă fără contribuţia majoră a întregului aparat de stat. De la Ministerul Transporturilor la Ministerul de Interne şi la cel al Apărării Naţionale toate organismele care asigurau exercitarea puterii statului au participat activ la organizarea şi coordonarea mineriadei. Iar la capătul acelor zile în care poliţişti au făcut arestări pe stradă în echipe cu minerii, în care ofiţeri SRI i-au condus pe mineri la sediile Opoziţiei şi ale publicaţiilor democratice, în care Armata le-a oferit găzduire şi mese gratuite în cazărmi, în fine la capătul acestei orchestrări, preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor şi le-a promis că va înfiinţa unităţi combative cu misiuni speciale în care îi va recruta pe cei mai îndrăzneţi dintre ei.

Protejarea lui Ion Iliescu

Se vede aşadar că eliberarea lui Cozma este un episod secundar. Mai important este faptul că Justiţia şi societatea se pregătesc să închidă ochii asupra adevăratelor şi marilor responsabilităţi. Protejarea fostului Preşedinte Ion Iliescu are însă nu doar efecte morale imponderabile, ci şi efecte politice dintre cele mai grave şi mai întuncate.

PSD este incapabil să se reformeze şi să devină un partid social-democrat credibil din cauza prizei foştilor comunişti şi a lui Ion Iliescu în primul rînd. Este extrem de grăitoare declaraţia lui Octav Cozmîncă: "Decît să fiu într-un partid "reformat" cu 20%, condus de Geoană, Dragnea şi de aşa-zisul grup de la Cluj, a spus el într-un interviu din „Jurnalul Naţional”, mai bine rămîn într-un PSD condus de Ion Iliescu, dar cu 30-40%”. Se înţelege însă că procentele la care speră reprezintă electoratul captiv de odinioară, electoratul ţinut ostatic de FSN ca moştenitor al Partidului Comunist. Imunitatea de facto de care se bucură Iliescu îi menţine artificial prestigiul şi puterea într-un partid care nu îndrăzneşte să evolueze.