1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Miraculoasa forţă a cetăţeanului român

Pentru prima dată, în ultimii ani, vorbitorii limbii române au realmente, de ziua naţională, motive să exulte. Dar şi motive să fie circumspecţi în legătură cu soarta revoluţiei lor paşnice.

Alegeri prezidenţiale româneşti la Chişinau, la 16 noiembrie 2014

Alegeri prezidenţiale româneşti la Chişinau, la 16 noiembrie 2014

Mobilizarea lor din Vestul, cândva sălbatic, până în Extremul Orient basarabean, din nordul zgribulit şi până la extremitatea de miazăzi a spaţiului carpato-danubiano-pontic s-a dovedit uriaşă în ultimele săptămâni. Şi exemplară.

În acest răstimp a apărut pe harta Europei şi a lumii globalizate acel tip de om care a părut multora, timp îndelungat, să fie o himeră. O virtuală imposibilitate. O pură utopie. Este cetăţeanul român. E realitatea românului, moldovean sau nu, minoritar sau nu, care, spre spaima tiranilor, a încetat să mai fie spectrul servil al înaintaşilor săi legaţi cândva de glie.

Spre oroarea mafioţilor, oligarhilor, a kremlinofililor, spre indignarea comuniştilor şi fasciştilor acest individ nu mai vrea în ruptul capului să mai fie un „supus”, un etern obedient şi un veşnic căciulit, un obsecvios lacheu al baronetului roşu sau de orice altă culoare.

Nu-i mai place, iată, destinul de valet smerit, de slujitor umil al oligarhiei mafiote şi al activiştilor de partid şi de stat, de cuminte receptacol al măsurilor de mancurtizare marca Antena 3. A devenit cetăţean, în deplinul, în adevăratul sens al cuvântului. E mândru de conştiinţa sa civică, una perfect compatibilă cu a oricărui cetăţean occidental. Şi pare pe deplin conştient de forţa acestei conştiinţe, una masiv amplificată de capacitatea ei excepţională de a comunica, graţie reţelelor de socializare.

Să-i salutăm ivirea în scenă. Să-i aplaudăm cu încredere gloriosul debut. Să ţinem pumnii revoluţiei paşnice pe care a inagurat-o, spre lauda sa, acest nou, acest irezistibil, acest minunat patriotism civic.

Dar să-i cerem să fie un fenomen durabil, nu minunea care ţine doar trei zile. Să-i solicităm să-l ajute pe Klaus Iohannis să facă realmente România „altfel”. Şi să-i lansăm apelul de a-i determina şi pe guvernanţii de la Chişinău să acţioneze cu adevărat ca nişte pro-europeni, cum se declară a fi.

În acest scop nu ajunge să ne frecăm mâinile de bucurie o zi, sau două, trei, pentru ca pe urmă să ne concentrăm cu atât mai abitir să dăm uitării problemele curente ale ţării şi să ne vedem de ale noastre.

Căci nici românii şi nici basarabenii nu dispun încă de democraţii funcţionale. Lupta contra corupţiei, pentru consolidarea justiţiei şi a statului de drept e, dacă nu la început, departe de a se fi sfârşit la Bucureşti şi Chişinău. La rândul lor, problemele economice ale românilor şi cele încă şi mai grele ale moldovenilor nu se vor rezolva nici ele peste noapte.

În răstimp, guvernanţii de la Bucureşti persistă în rele, nedând semne că ar fi înţeles cu adevărat semnificaţia revoluţionară a votului de la 16 noiembrie. Refuză să se comporte conform regulilor civilizaţiei ce reclamă să se retragă instantaneu de la putere, după ce o categorică înfrângere electorală le-a semnalizat că naţiunea suverană le-a retras irevocabil încrederea. Potentaţii se agaţă de scaune nu doar de dragul funcţiilor, ci şi în speranţa că puterea-i va apăra în veci; din frică, deci, de a da socoteală odată ce se vor fi despărţit de ea.

Pe cei care, în pofida scrutinului prezidenţial şi-n ciuda încălcării dreptului la vot al cetăţeanului român, s-au instalat, desigur din oportunism, în torpoarea plăcută a perpetuării sprijinului pentru Victor Ponta, îi aşteaptă un duş rece după o trezire cât se poate de inconfortabilă.

Fiindcă nu e deloc probabil ca proaspăt ivitul cetăţean român, cel care, la urne, a pus la colţ ditamai baronetul mafiot, să se evapore definitiv în ceaţă. He is here to stay, s-ar zice în limba primei democraţii moderne, chiar dacă nu se manifestă în prim plan. E atent, chiar dacă nu e chiar foarte vizibil în prezent. Udat de succes, patriotismul său civic va dospi şi va creşte aşa cum va spori şi presiunea pe care o exercită în subteran.

Încât duşmanii civismului, ai libertăţii şi democraţiei au toate motivele să tremure nu doar din cauza gerului de regulă năprasnic din zilele de 1 decembrie. La fel şi cei ce se agaţă nerezonabil de putere. Cu cât îşi amână mai mult plecarea de la cârmă, cu atât mai neostoită va fi furia celor ce-i vor mătura. Cu atât mai aspră riscă să fie şi pedeapsa ce li se va da.