Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, despre producţia de film românească: “Bulgaria şi Ungaria ne-au depăşit!”

Esenţial:

· Contractul referitor la Castelul Peleş, încheiat între Casa Regală şi statul român, se va prelungi pe o perioadă de 3 ani.

· Marii producători americani de film nu vor mai veni în România, ci vor merge în Bulgaria şi în Ungaria, unde va fi mai ieftin să produci un film.

· Contractul încheiat între Marius Tucă şi Ministerul Culturii nu este, din punctul de vedere al Bibliotecii Naţionale şi al bibliotecilor publice, un contract păgubos.

· Eu pot şi să mă urc pe cruce, dar asta nu rezolvă din păcate situaţia Patrimoniului Naţional. Este nevoie de o legislaţie mult mai dură.

· Este necesară o regândire a actului normativ care reglementează funcţionarea Fondului Cultural Naţional. Mă gândesc în viitor şi la amendarea Codului Fiscal.

Vlad Mixich: Aţi anunţat că una dintre prioritaţile mandatului dumneavoastră este relansarea programului de achiziţii de carte pentru biblioteci. În condiţiile de austeritate din prezent, de unde veţi face rost de fonduri pentru acest program?

Kelemen Hunor: În 2010 nu putem face altceva decât să folosim cât mai eficient resursele financiare existente. Un plus în acest domeniu nu va exista şi, din păcate, de când Loteria Naţională “s-a retras” din finanţarea Culturii, gaura e şi mai mare. La Fondul Naţional Cultural încercăm să gestionăm fondurile în aşa fel încât, pe lângă susţinerea editurilor, să facem şi un subprogram pentru bibliotecile publice prin Biblioteca Naţională. Dar suma va fi oricum destul de mică faţă de necesităţi.

Pentru perioada următoare, 2011-2012, trebuie să reintroducem Loteria Naţională în acest circuit de finanţare a actului de cultură. Peste tot în lume, din Anglia până în Ungaria, Loteria şi jocurile de noroc contribuie substanţial la finanţarea culturii. România momentan este o excepţie. Până la urmă, după 20 de ani, aproape tot sistemul de finanţare trebuie revăzut, regândit şi revizuit. Primul pas ar fi regândirea actului normativ care reglementează funcţionarea Fondului Cultural Naţional, dar eu mă gândesc la un moment dat şi la amendarea Codului Fiscal pentru viitor.

V.M.: Aţi precizat că în protocolul dintre Ministerul Culturii şi Marius Tucă, vizând marca “Biblioteca pentru Toţi”, există o clauză care va asigura noi achiziţii pentru biblioteci. Despre ce este vorba?

Kelemen Hunor: Vor fi asigurate din fiecare titlu câte 4000 de exemplare. Am constatat că, până în 31 decembrie 2009, Marius Tucă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale. În fiecare lună primim de la Biblioteca Naţională şi de la editura lui Tucă aceste date şi, dacă apar probleme, le vom rezolva chiar şi prin rezilierea contractului. Dar nu e cazul. Momentan, toate obligaţiile au fost îndeplinite şi eu cred că, cel puţin din punctul de vedere al Bibliotecii Naţionale şi al bibliotecilor publice, acest contract nu este un contract păgubos. Eu nu vorbesc acum despre brand dar, când anul trecut Ministerul Culturii nu a achiziţionat nimic pentru bibliotecile publice, 4000 de exemplare din fiecare titlu nu este un lucru neglijabil.

V.M.: S-a mai demolat săptămâna trecută o casă din Bucureştiul vechi, iar Moara lui Asan se degradează pe zi ce trece. Nu aveţi în vedere măsuri ceva mai radicale?

Kelemen Hunor: Momentan ne gândim la noul cod al Patrimoniului Naţional care va conţine şi sancţiuni. Acolo unde proprietatea este în zona privată nu am cum să intervin. Naţionalizarea obiectivelor respective ar fi o soluţie, dar ne lovim de Constituţie. Nu Constituţia e proastă din acest punct de vedere, dar şi proprietarii sunt inconştienti sau iresponsabili. Cunoaşteţi situaţia caselor de pe Kiseleff. Eu nu pot să intru acolo cu forţa nici dacă aş avea bani să renovez casa. Dacă e proprietate privată cum e Moara lui Asan, iarăşi posibilităţile mele sunt limitate ca stat, ca Minister, ca ministru, astfel încât nu ai posibilitatea să intervii. În ceea ce priveşte avizarea pentru construcţii noi am constatat că, de foarte multe ori, oameni care ar trebui să aibă grijă de monumentele istorice devin partenerii dezvoltatorilor. Nu e asta o problemă, trebuie să fii partenerul dezvoltatorului, dar în anumite limite.

În legătură cu demolarea de pe Aviatorilor a fost trimis la Poliţie dosarul, dar mai departe eu nu am competenţe. Eu nu voi fi de partea celor care distrug monumentele istorice, dar instituţiile abilitate trebuie să-şi facă cercetările şi să meargă mai departe. Noi colaborăm bine cu Inspectoratul General. Când apar probleme ei ne cheamă, ne consultă, noi solicităm intervenţia lor de fiecare dată, dar de aici până la o hotărâre definitivă e cale lungă.

Eu pot să stau în faţa Guvernului, pot şi să mă urc pe cruce, dar asta nu rezolvă din păcate situaţia. E nevoie de o legislaţie mult mai dură şi de sancţiuni mult mai dure, sancţiuni drastice. Dacă nu schimbăm legislaţia, poveşti putem să ne spunem unii altora, dar nu se va schimba nimic.

V.M.: Aţi găsit o soluţie pentru contractul dintre Casa Regală şi Ministerul Culturii referitor la Peleş?

Kelemen Hunor: Se va prelungi pe o perioadă de 3 ani.

V.M.: Statul român deţine la Veneţia o clădire superbă care găzduieşte Pavilionul Românei la Bienalele din oraşul lagunelor. În prezent acea clădire este în paragină. Ce se întâmplă acolo?

Kelemen Hunor: Vom iniţia o Hotărâre de Guvern, am stabilit deja cu domnul Teodor Baconschi, prin care această clădire va intra în administrarea Ministerului Afacerilor Externe (MAE). De decenii această clădire este în proprietatea statului român, dar nu este în administrarea nimănui. Tocmai de aceea există de fiecare dată problema restaurării şi renovării clădirii şi a avizării de către administraţia oraşului. În prezent avem probleme cu electricitatea. Nu este în administrarea Ministerului Culturii, dar nu este nici în administrarea MAE. Nimeni nu poate să investească legal acolo. De aceea am optat pentru soluţia de a o da în administrarea MAE. Eu sper ca în martie Hotărârea de Guvern să fie aprobată şi atunci nu vom mai avea nicio problemă din punct de vedere legal cu finanţarea restaurării acestei clădiri.

V.M.: În ciuda discuţiilor de anul trecut, regulamentul concursurilor Centrului Naţional al Cinematografiei a suferit modificări minore. În funcţie de sugestiile cărei tabere veţi remodela acest regulament?

Kelemen Hunor: E prematur să vorbim despre acest lucru. Momentan eu am demis Consiliul de Administraţie şi, vineri, vom avea o întâlnire cu cei care au făcut nominalizările pentru a stabili noua componenţă. Important este să avem un Consiliu echilibrat care să asigure funcţionarea CNC-ului în limite normale. Oricât de mult a fost criticat CNC-ul, cinematografia românească a avut rezultate foarte bune, inclusiv datorită finanţărilor de la CNC. Un echilibru trebuie găsit: nu trebuie omorât bunicul ca sa trăiască nepotul. Amândoi sunt valoroşi. Dacă nepotul creşte, el trebuie să aibă grijă de bunic. Şi bunicul a avut grijă de copil. Dacă nu există echilibru, degeaba vor fi dominanţi cei din Noul Val că tot nu vor avea linişte. Dacă CNC-ul va fi dominat de bătrâni, iarăşi nu va fi linişte.

V.M.: Vă plac mai mult filmele lui Cristian Mungiu sau cele ale lui Sergiu Nicolaescu?

Kelemen Hunor: Vă spun sincer că la această întrebare mi-e greu să răspund. Filmele lui Sergiu Nicolaescu nu spun prea mare lucru pentru mine, fiindcă le-am văzut în anii ’80. După aceea, nu i-am mai văzut filmele. Am văzut alte filme în ultimii ani. Ultima dată am văzut o coproducţie româno-maghiară, un film foarte bun, Katalin Varga. Am văzut filmele lui Mungiu, ale lui Porumboiu, deci pot să vă spun că mă uit la producţia Noului Val. Dar asta nu înseamnă că eu, ca ministru, nu trebuie să fiu echilibrat în ceea ce priveşte toată creaţia cinematografică românească.

V.M.: Cum stăm cu fondurile pentru finanţarea cinematografiei româneşti?

Kelemen Hunor: Începând din 2010, Bulgaria şi Ungaria ne-au depăşit. Pe dreapta, pe stânga, nici nu mai contează. Asigură nişte facilităţi pentru producători şi pentru coproducţiile de film, ceea ce înseamnă un avantaj pentru aceste două ţări, faţă de România, când este vorba de a investi în cinematografie. În 2010 şi 2011, casele mari de producţie americane nu vor veni în România, ci vor merge în Bulgaria şi în Ungaria unde va fi mai ieftin să produci un film.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu