Ministerul Culturii cere ajutorul Internelor şi al S.R.I.

România este o ţară care, paradoxal, deşi nu duce lipsă de minunate clădiri vechi are parte de un peisaj urban oribil.

O voinţă zdrobitoare

În septembrie 2008, raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniu constata că în România „Se poate observa o pierdere accelerată şi irecuperabilă a patrimoniului. Factorul agravant (...) este constituit de presiunea investiţiilor imobiliare şi a dezvoltărilor necontrolate care încurajează (...) distrugerea patrimoniului construit”.

Referindu-se la procedeele prin care „mafia imobiliară” stimulează cu bună ştiinţă distrugerea unor clădiri de patrimoniu, co-preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniu, profesorul Dan Mohanu, ne declara în urmă cu doar câteva luni că „Numai o voinţă politică ar putea schimba ceva. O astfel de voinţă înseamnă o autoritate care este capabilă să zdrobească orice comportament de tip mafiot”.

Diagnosticul

De câteva săptămâni, la conducerea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului se află un nou politician. Nou nu doar prin funcţie, ci şi prin tipologia pe care o reprezintă.

Tânăr şi educat la prestigioase universităţi occidentale, ministrul Theodor Paleologu a anunţat încă din timpul campaniei electorale că una dintre priorităţile sale va fi salvarea de la mutilare a vechilor clădiri monument-istoric.

Ministrul Culturii a descris, în exclusivitate pentru Deutsche Welle, cadrul care face posibil distrugerea vechilor clădiri:

„În primul rând este o problemă legislativă. Sunt anumite lacune în legislaţie, există organisme care se contracarează reciproc, este o problemă de eficienţă instituţională şi legislativă. Un exemplu este distincţia dintre monumentele de categorie A şi cele de categorie B, cele de interes local. Această distincţie este legitimă din punct de vedere ştiinţific, dar în practică duce la rezultate nedorite. Consider că ar trebui protejate şi monumentele de categorie B, cu aceeaşi străşnicie ca şi monumentele de categorie A. O altă problemă este noţiunea de declasare în regim de urgenţă. Eu nu văd nicio urgenţă în declasarea unui monument. Văd o urgenţă în clasarea unui monument! Acest principiu al simetriei, invocat de către unii, nu se justifică. Va trebui să reluăm discuţia despre respectiva hotărâre privind declasarea şi clasarea de urgenţă. Procedurile de declasare trebuie să devină cât mai complexe”.

Curtea Domnească de la Suceava: o groapă de gunoi

Ministrul Theodor Paleologu nu se sfieşte să atragă atenţia asupra unuia dintre cazurile cele mai grave:

„Am dat mereu exemplul Curţii Domneşti de la Suceava, unde am fost recent în vizită, şi este foarte trist să constaţi că acest monument, extrem de important pentru identitatea României, este în momentul de faţă o groapă de gunoi. La Suceava nu este clar al cui este terenul respectiv, şi atunci nimeni nu s-a ocupat de el. Nu se va apuca nimeni să construiască un zgârie-nori pe locul Curţii Domneşti. De aceea locul este lăsat în paragină. Însă în altă situaţie sunt acele clădiri lăsate în paragină, chiar distruse în mod deliberat pentru a fi ulterior vândute.”

Cine poate salva clădirile de patrimoniu?

Dacă noua conducere a Ministerului Culturii afirmă că va lupta pentru salvarea monumentelor României, l-am întrebat pe ministrul Theodor Paleologu care vor fi armele sale:

„Ministerul Culturii, singur, nu se poate transforma într-o instituţie punitivă, bineînţeles. Ministerul Culturii poate iniţia o reaşezare normală a instituţiilor care se ocupă de patrimoniu şi se poate ocupa de legislaţia în domeniu. Ministerul Culturii poate coopera cu alte instituţii pentru găsirea vinovaţiilor, şi mă refer aici la Ministerul de Interne şi la S.R.I., care au atribuţii în acest domeniu şi cooperarea cu ei este foarte importantă”.

Se spune că schimbarea regilor aduce bucurie nebunilor. Noua conducere a Ministerului Culturii nu avut încă vreme să se aşeze, dar stârneşte deja speranţe. Sperăm şi noi că, de această dată, nu doar nebunii vor avea motive de bucurie.