1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Minciuna la ea acasă

Minciuna are picioare scurte. Dar mai există şi mituri longevive. A durat milenii înainte să se ajungă la o masă critică de oameni în stare să accepte că soarele se învârteşte în jurul pământului şi nu invers.

default

Mai mult încă pare să dureze gogoaşa antisemită, iar în cazul României, gogonata legionară, care a mutilat faţa României în anii 30 ai veacului trecut şi pare a tenta azi noi categorii de alegători frustraţi şi prea puţin alfabetizaţi în materie de istorie.

Urările adresate lui Justin Pârvu, un stareţ căruia călugăriţele i-au găsit cu cale să-i cânte, între altele, de ziua lui, imnul legionar, n-au rămas neobservate în largul lumii civilizate. „Cântec nazist în chip de urări de la mulţi ani”, titrează bunăoară cotidianul german taz.

Sub semnătura lui William Totok citim în ziarul berlinez: „Fasciştii români şi-au numit gruparea în intervalul dintre cele două războaie 'Legiunea arhanghelului Mihail'. Fondatorul legiunii, Codreanu, asasinat în 1938, trece de-atunci, în ochii adepţilor săi neolegionari, drept martir, sfânt, anticomunist exemplar şi erou naţional fără prihană.

Adepţii lui de azi minimalizează, potrivit ziarului, „temeiurile rasiste şi antisemite ale ideologiei legionare”, şi muşamalizează ori justifică asasinatele „la care au luat parte şi unii din fondatorii fascismului clerical al mişcării legionare”.

În mod semnificativ, articolul, care menţionează şi anii de detenţie petrecuţi în închisori staliniste de tânărul legionar Pârvu, nu uită să scoată în evidenţă concepţiile toxice, antisemite, ultranaţionaliste, anticapitaliste şi antieuropene, reieşind din interviurile acordate de stareţ. Acelaşi ziar german semnalează încălcarea propriei deontologii de către youtube. Site care, în pofida propriilor sale angajamente de a nu accepta discursuri instigatoare la ură de rasă, etnică şi religioasă, n-a şters cântecul legionar postat de un admirator al stareţului.

Nu se omite în ziarul berlinez nici partea poate cea mai gravă şi jenantă a acestui episod, în speţă îndelungata tăcere a Patriarhiei, urmată de critici exprimate fără nici o tragere de inimă la adresa derapajului major din mânăstirea Petru Vodă.

Unde duce extremismul se ştie. Un lider terorist, devenit cel mai longeviv şef de stat socialist, islamist şi naţionalist, cel al Jamahiriei libiene, deschide focul împotriva propriului său popor. Rezultatul? Până la 2000 de morţi, titrează cotidianul berlinez Die Welt, care consemnează că mercenarii lui Gaddafi au tras chiar şi în moschei, iar martori oculari vorbesc despre munţi de cadavre, în timp ce la Comisia Europeană se avertizează faţă de riscul unei catastrofe umanitare.

În context, unii editorialişti occidentali speculează cu privire la posibilitatea unei intervenţii militare. O serie de ziare semnalează navele de război germane care s-au îndreptat spre coastele libiene pentru recuperarea şi evacuarea de cetăţeni străini. „NATO nu vrea să intervină în Libia”, titrează Neue Zürcher Zeitung, în timp ce Süddeutsche Zeitung afirmă că „UE ia în considerare eventualitatea unei operaţiuni de salvare, la nevoie cu ajutorul forţelor armate”, iar Italia se teme de un val de refugiaţi în masă”.

Minciuna, şi în Libia, e la ea acasă, devreme ce Gaddafi, „vorbind din nou la televiziune, afirmă că protestatarii din Libia ar fi, chipurile, sub influenţa drogurilor", notează Die Welt. Acelaşi ziar lărgeşte perspectiva si relevă că, în siajul incertitudinilor iscate de revoluţiile arabe, Israelul e în acut pericol, întrucât statul evreu „nu se confruntă cu teorii privind dictatura şi democraţia", ci cu ameninţări existenţiale. Ele sunt cu atât mai mari, cu cât şi „Turcia s-a reorientat spre islamism, spre Iran şi Siria şi face o politică externă neo-otomană". În plus, Hizbullah a preluat controlul asupra Libanului, iar tentativele de delegitimare a Israelului continuă la scară mondială, în timp ce se perpetuează şi pericolul principal, cel al înarmării nucleare iraniene. Incertitudinea strategică maximă vizează însă, potrivit editorialului semnat de Michael Stürmer în Die Welt, SUA.

Or, Frankfurter Allgemeine Zeitung şi Washington Post critică la rândul lor masiv prestaţia administraţiei Obama în criza libiană. „Preşedintele SUA a avut nevoie de 8 zile ca să ia poziţie", exclamă indignat ziarul din Frankfurt, întrebându-se dacă locvacelui preşedinte, un mare talent oratoric, „i-au lipsit cumva cuvintele" ca să-l condamne clar şi fărăp echivoc pe deraiatul dictator libian. În anemia reacţiilor occidentale se oglindeşte impotenţa şi răzbunarea istoriei, relevă ziarul, amintind de perioadele îndelungate în care vestul a alintat tirani sângeroşi, lipsiţi de orice scrupule.

Autor: Petre Iancu
Redactor: Robert Schwartz