1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Migranţii împotriva refugiaţilor

Cetăţenii germani cu origini străine au deseori resentimente când vine vorba despre refugiaţi. La fel şi majoritatea germanilor fără origini străine. De ce?

Război, distrugere, fugă. Darko Tolic a trecut prin toate acestea. La începutul anilor '90, când s-au înteţit luptele între sârbi şi croaţi în oraşul său natal bosniac, tatăl său i-a dus pe el şi pe sora lui în Germania, la bunici. Apoi s-a întors la Doboj pentru a lupta, iar mama copiilor a rămas în Germania, unde şi-a găsit rapid o slujbă ca soră medicală.

Familia Tolic a profitat din plin de pe urma lipsei de forţă de muncă din Germania. După război, ei nu au fost expulzaţi, cum a fost cazul multor familii bosniace. Darko are acum 28 de ani şi se implică în politică, mai precis împotriva refugiaţilor şi a migranţilor, în special cei non-europeni. "Europa este patria multor popoare. Europa trebuie să rămână europeană, iar

Germania

, germană", spune croatul bosniac din Stuttgart.

Tolic este fondatorul sucursalei germane a Partidului Dreptului, o formaţiune croată de sorginte radicală. În ultimii ani, el a sprijinit deschis extremiștii germani de dreapta, cum ar fi NPD. Pentru că aceştia au păreri similare cu el, spune Tolic într-un interviu pentru DW. Croatul "cruciat", cum este supranumit de unii, doreşte "salvarea Europei şi a popoarelor europene de la dispariție" şi luptă împotriva "proliferării popoarelor non-europene."

Germanii, spune el, sunt un popor de oameni naivi, care nu conştientizează pericolul reprezentat de imigraţia necontrolată. Tolic crede că migranţii africani şi asiatici sunt "intruşi, care abuzează de decadenţa Europei". Aceste lucruri ar trebui discutate în mod deschis, spune Tolic.

El nu este singura persoană cu aceste păreri. În rândurile dreptei radicale germane, ba chiar şi a grupărilor neonaziste neaoşe, activează numeroşi politicieni tineri, care provin la rândul lor din familii venite în Germania în urma unor aprige războaie sau din familii de migranţi economici, cum este cazul celor din ţările fostei Iugoslavii. De pildă, Safet Babic, şeful filialei Partidului Naţional-Democrat (NPD) din Trier, un nazist convins, cu rădăcini bosniace şi iubitor de kebab turcesc.

Sau Dubravko Mandic, unul dintre "noii sălbatici" ai AfD (Alternativa pentru Germania), care s-a remarcat, deja, prin oribile injurii rasiste adresate preşedintelui american, Barack Obama. Mandic s-a născut la Sarajevo, iar tatăl său a venit în Germania la începutul anilor '90 pentru a-i ajuta pe refugiaţii bosniaci să se integreze în noua lor patrie. Astăzi, Mandic tună şi fulgeră împotriva străinilor din Germania: "Noi, cei de la AfD, ne deosebim de NPD mai puţin prin conţinut şi mai degrabă prin susţinerea cetăţenească". Juristul din Freiburg a refuzat să acorde un interviu Deutsche Welle.

Fenomenul nu este nou

Faptul că numeroşi migranţi se pronunţă împotriva refugiaţilor nu este un fenomen nou, consideră sociologul Friedrich Heckmann din Bamberg. "Migranţii au şi ei prejudecăţi. Le aduc cu ei şi le dezvoltă mai departe aici, în Germania. Este vorba despre prejudecăţi împotriva altor categorii de migranţi, ba chiar şi a majorităţii". Heckmann aminteşte în context de emigranţii din fostele republici sovietice, care au venit în Germania cu multe prejudecăţi, în special anti-musulmane.

Campus Germany Leben Essen

Emigranţii "vechi" au deseori resentimente faţă de cei proaspăt veniţi. La fel se întâmplă şi în Statele Unite, o destinaţie clasică de emigraţie, unde majoritatea migranţilor aflaţi deja în America este împotriva noilor migranţi.

În Germania, de exemplu, grupările turcești în anii '90 s-au agitat întotdeauna peste măsură împotriva celor patru milioane de repatriați de origine germană din Europa de Est, respectiv împotriva "privilegiilor" de care s-ar fi bucurat aceştia. Ei, turcii, au trebuit să lupte din răsputeri pentru a-şi găsi un rost în Germania, iar est-europenii primesc totul pe tavă: cursuri de integrare, asistență materială şi locativă, ba chiar şi cetăţenia germană.

"Am avut la începutul anilor '90 o criză a migraţiei similară cu cea actuală. În 1992, am avut 1,5 milioane de imigranți, au existat acte de violență împotriva acestora, incendii grave și chiar crime. Acest lucru s-a calmat treptat prin înăsprirea legislației privind azilul, iar migrația a fost redusă", a declarat Heckmann pentru DW.

Pentru Darko Tolic, auto-proclamatul "salvator al Europei", aspectul financiar nu a fost niciodată o problemă. "Am venit ca tânăr european într-o țară europeană, prin urmare, este legitim să mă aflu aici. Ma văd aici ca oaspete, care într-o bună zi vrea să se întoarcă în patria lui".

Integrare reuşită?

Fiecare al cincilea din cei aproximativ 80 de milioane de locuitori ai Germaniei are rădăcini străine. Asta înseamnă că, fie ei înșiși, fie părinții sau bunicii lor au emigrat în Germania. Conform unui studiu realizat de institutul sociologic YouGov, realizat la sfârşitul anului trecut pentru cotidianul "Welt am Sonntag", s-a constatat că 40 la sută dintre germani care provin din familii de imigranți sunt de părere că Germania ar trebui să primească mai puțini refugiați ca în prezent. La fel gândesc şi 45 la sută dintre respondenții proveniţi din familii fără origini străine.

24 la sută din imigranţi chiar spun că nu ar mai trebui să vină deloc refugiați în țară. 25 la sută din cei care nu au familii cu origini străine susţin la rândul lor acelaşi lucru. Se poate aşadar afirma că, dată fiind similaritatea părerilor între cetăţenii cu origini străine şi cei fără, integrarea imigranţilor a fost, totuşi, un succes în Germania.

Vă mai recomandăm