Meseria de vedetă

Copiii de vîrstă fragedă, întrebaţi ce vor să devină atunci cînd vor fi mari, răspund, mulţi dintre ei, că vor să se facă "vedetă". Adică să fie văzuţi la televizor de toată lumea. Părinţii îi mîngîie protector pe creştetul capului şi nu îşi ascund un zîmbet de satisfacţie deplină: e limpede că au copii deştepţi, de vreme ce ei ştiu de pe acum că meseria de vedetă e cea mai frumoasă dintre meseriile posibile.

Acolo unde valoarea se întîlneşte în mod firesc cu vizibilitatea nu este nimic rău în a avea cît mai multe vedete în sport, în muzică, în teatru şi film, în televiziune etc. Noţiunea de "vedetă" este desigur nepotrivită marilor valori din filozofie, literatură, pictură ori ştiinţe. Aici valorile au un mod de adresabilitate specific, ceea ce le fereşte de a fi catalogate drept "vedete".

Mă întorc însă la foamea noastră de vedetism. Ea a devenit parte a vieţii noastre de zi cu zi odată cu tabloidizarea presei scrise şi dezvoltarea televiziunilor comerciale. A apărut astfel o întreagă industrie de fabricare a vedetelor, foarte bine plătite şi antrenate să manipuleze publicul, de multe ori la modul cel mai josnic.

Vedetele de televiziune, la care mă voi referi în continuare, au găsit solul cel mai fertil la Realitatea şi la Antenele lui Voiculescu. Ele nu au îndoieli sau întrebări pentru invitaţii la emisiunile pe care, zice-se, le moderează, ci doar certitudini. Împreună cu invitaţii lor, politicieni din opoziţie sau analişti mercenari, reuşesc să formeze un cor al dezastrelor şi catastrofelor de care România nu ar avea scăpare sub actuala putere politică.

În felul acesta au devenit vedete şi o serie de parlamentari din opoziţie despre care, altfel, nu ar fi auzit nimeni. Tot astfel, o serie de lideri de sindicat s-au transformat peste noapte în analişti ai realităţii economice şi financiare de la noi. Dacă nu i-ar fi văzut seară de seară la televiziunile despre care am vorbit, desigur că mulţi dintre sindicalişti nu ar fi ştiut cine le sînt liderii.

Vedetele de televiziune nu se mulţumesc însă doar cu statutul de vedetă. Îşi publică jurnale, volume de poezii, romane. Unele din aceste producţii de duzină sînt prefaţate de oameni de cultură de prestigiu. Cărţile sînt lansate cu mare pompă, iar cozile pentru autografe sînt impresionante.

Multe din vedetele noastre de televiziune nu au un trecut demn de luat în seamă. Ele au doar prezentul în care stă scris un viitor luminos, fără obstacole, indiferent de încercările la care ar putea fi supusă societatea. Cei care le-au cercetat biografiile au descoperit că vedetele au absolvit facultăţi particulare al căror profil nu are nici o legătură cu jurnalismul.

Dar nu asta îi împiedică pe jurnaliştii-vedetă să vorbească corect limba română. Şi nici să înveţe, măcar din mers, regulile de bază ale jurnalismului.

Se pare însă că vedetismul se plasează în autosuficienţă, acolo unde carierismul ţine loc de valoare.

Autzor: George Arun
Redactor: Rodica Binder