1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Merkozy şi deficitul de încredere

Merkozy, cum i se spune actualei axe Berlin-Paris, care conduce efectiv Europa în locul prea puţin eficientei Comisii Europene, ar fi vrut să se bucure de oarece linişte, pentru a putea începe cu dreptul un an decisiv.

default

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy

Situaţia monedei euro s-a degradat galopant, atât din pricina dificultăţilor majore întâmpinate de Grecia, cât şi sentimentului că Ungaria, ţară care nu e în zona euro, dar e percepută la bursele asiatice şi latinoamericane ca şi cum ar fi, nu va face faţă greutăţilor ei.

Încrederea Fondului Monetar Internaţional în capacitatea Greciei de a se redresa a dispărut, semnala, recent, bine informata publicaţie germană Der Spiegel. Şi, dată fiind rămânerea în urmă a măsurilor reformiste promise de Atena e posibil ca şi acordurile convenite în octombrie trecut privind iertarea de către bănci şi investitorii particulari a 50 la sută din datoriilor statului elen să nu mai facă între timp nici cât o ceapă degerată.

Deloc de mirare că valoarea monedei euro a scăzut vremelnic la mai puţin de 1,27 dolari, cel mai scăzut nivel din toamna anului 2010 încoace.

La toate acestea s-au adăugat problemele electorale confruntându-l pe Nicolas Sarkozy. Impresia că preşedintele Franţei şi-a bruscat partenerii, inclusiv pe germani, cerându-le să accepte rapid revendicări unilaterale ale Parisului în chestiunea taxei pe tranzacţii financiare doar pentru ca Sarkozy să-şi amelioreze poziţia electorală e pe cât de solidă şi răspândită, pe atât de întemeiată.

Nimeni nu poate contesta cu argumente convingătoare lipsa de înţelepciune a ofensivei anticapitalistă a lui Sarkozy, materializate în taxa pe tranzacţii financiare. Principala ei virtute ar fi să le creeze alegătorilor francezi senzaţia că preşedintele lor e un cavaler al dreptăţii sociale, care, spre a atenua criza datoriilor şi a economisi la buget nu le scoate bani din buzunar doar muncitorilor şi sindicaliştilor ci şi prosperilor agenţi de burse.

În fapt însă, tranzacţia cu pricina e un demers pe care, pe drept cuvânt, l-au respins nu numai britanicii şi bursa pariziană, ci şi germanii, câtă vreme nu poate favoriza decât fuga de capital şi slăbirea pieţelor financiare europene, nu consolidarea zonei euro.

Realitatea este că, întru relansarea financiară şi economică a Bătrânului Continent, Europa are nevoie nu de mai puţin, ci de mai mult capitalism. Care însă, pe fondul măsurilor de austeritate şi tăierilor bugetare preconizate peste tot par imposibil de impus.

Întâlnindu-se la Berlin, Merkel şi Sarkozy şi-au propus un set de sarcini urgente. Ele implică nu doar discutarea acestei tranzacţii şi a unor probleme precum procesul modificării tratatelor europene, întărirea disciplinei bugetare a statelor euro, fragilitatea băncilor europene şi riscul recesiunii, ci şi pregătirea următorului summit al Uniunii Europene.

Dar misiunea lor supremă rămâne restabilirea încrederii pieţelor în stabilitatea monedei euro. Ea nu se va putea reface însă în veci pururi cu demersuri unilaterale, dictate de interese electorale particulare, precum cele propuse de francezi.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident