1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

"Merkelgate, Merkelphone"

Efectele morale şi consecinţele politice ale presupusei interceptări de către serviciile secrete americane a convorbirilor telefonice ale cancelarei Merkel

America pare a nu mai şti să facă deosebirea între prieteni şi duşmani sugerează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG în editorialul publicat pe prima pagină. Şi nu numai atît căci preşedintelui Obama pare a-i fi indiferent pe cine calcă în picioare serviciile sale secrete sau, ceea ce este nu mai puţin grav, şeful Casei Albe a pierdut pur şi simplu controlul asupra slujbaşilor statului.

Dar nu cumva a devenit America o superputere paranoică, după atentatele de la 11 septembrie 2011 se întreabă DIE WELT într-o relatare amplă a corespondentului său de la New York. Indiferent de răspuns cert este că Merkelgate a adus prejudicii prestanţei morale a preşedintelui Obama, intereselor politice ale Americii, tocmai cînd are mai multă nevoie decît oricînd de aliaţi în noua lume multipolară.

Dar să lăsăm morala şi bunele maniere diplomatice de-o parte, recomandă LE FIGARO, îndreptîndu-şi atenţia asupra consecinţelor politice ale scandalului: Cum le mai vom putea da de-acum înainte lecţii chinezilor, cum îi vom mai putea dezvăţa să-şi spioneze poporul şi partenerii străini? Cum vom mai putea de acum înainte avea încredere în propriii noştri parteneri? Ironia întîmplării este că tocmai Obama, un democrat, un laureat al Nobelului pentru Pace, care s-a prezentat ca un anti-Bush, promiţînd să elimine excrescenţele măsurilor de securitate să fie cel care să se încurce în iţele NSA.

Sau, să fie prins în tentaculele serviciilor secrete care, scrie HANDELBLATT, au devenit o caracatiţă autonomă, ce nu vrea să se mai retragă dîndu-le şi americanilor impresia că ceva a scăpat de sub control. De aceea, ar fi în interesul Americii în primul rînd să intervină spre a restabili ordinea, dă de înţeles cotidianul economic german.

Şi Obama şi Merkel au subestimat dimensiunile scandalului NSA, atunci cînd Edward Snowden a făcut primele dezvăluiri, crede DE TELEGRAAF. E drept că Merkel şi-a trimis miniştrii la Washington. Numai că aceştia au încercat apoi să măture sub covor întreaga afacere. Degeaba, fiindcă iată, deunăzi ambasadorul american a fost convocat de către ministrul german de externe, guvernul german este extrem de supărat pe cel mai important partener NATO, ceea ce nu este doar penibil pentru Obama ci devine o problemă politică pentru Merkel, deduce cotidianul olandez.

De ce? Fiindcă la început, scandalul NSA a fost bagatelizat, fiindcă nu s-a făcut imediat încercarea de a-i feri pe cetăţenii Republicii federale de lăcomia de date a serviciilor secrete americane, crede SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. In schimb, ministrul german de interne i-a săpunit pe cei care au criticat modul lax în care s-a reacţionat la dezvăluirile lui Snowden, acuzîndu-i de antiamericanism. Mai mult, continuă ziarul ideea, li s-a spus cetăţenilor Republicii Federale că serviciile secrete britanice şi americane respectă întru totul legislaţia germană privind protecţia datelor personale. Acum, aceste declaraţii sunt mai mult decît penibile iar guvernul Merkel ar trebui să se ruşineze.

Poate din acest motiv, consternarea generală a clasei politice germane la vestea că şi telefonul cancelarei a fost ascultat, aduce a bigotism, opinează din nou DIE WELT, argumentînd după cum urmează: demult se ştie că nici serviciile secrete germane nu sunt cu totul inocente. Ele au cooperat cu NSA, i-au furnizat informaţii obţinînd altele în schimb. Iar dacă metodele NSA sunt condamnate, aceasta nu doar din motive pur etice. Ci poate şi din invidia generată de faptul de a nu dispune de posibilităţile tehnice ale NSA, conchide nu fără o nuanţă de cinism cotidianul citat.

Punctul pe i pare a-l pune un editorial apărut în RHEIN-NECKAR ZEITUNG din Heidelberg: In urma atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2011, Statele Unite au creat o instituţie care se încumetă să supravegheze toată omenirea. In vremea lui Orwell aşa ceva se numea gîndire totalitară. Consecinţa este că lupta împtriva terorismului ameninţă demult deja să degenereze într-o luptă împotriva statului de drept.