Merkel şi stabilitatea monedei europene

Şefa executivului german, Angela Merkel şi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy s-au înţeles asupra unui set de măsuri foarte controversate, care se deosebesc în bună parte de propunerile elaborate de şeful Consiliului European, Herman van Rompuy. Propunerile franco-germane s-au lovit de critici acerbe nu doar din partea multor state europene , ci şi de obiecţii aprige din partea opoziţiei de stânga din Bundestagul berlinez.

Ce faci cu un individ care, după ce-a ajuns la sapă de lemn, a rămas şi gol puşcă? E greu să-i bagi mâna în buzunar. Cam tot la fel de problematic e să amendezi un stat falimentar. Iată motivul pentru care şefa executivului german recomandă cu o fermitate ieşită din comun sancţionarea acestor state prin revocarea dreptului lor de vot în Consiliul European.

Propunerile lui Merkel, parţial înmuiate de intervenţia energică a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, au iscat o vehementă opoziţie în rândul unora din statele mici ale UE şi nu s-au văzut îmbrăţişate drăgăstos nici de opoziţia de stânga din Bundestag. Abia revenit din spital, unde i-a donat un rinichi soţiei sale grav bolnave, şeful grupului social-democrat, Frank-Walter Steinmeier, i-a urat sănătate ministrului de finanţe creştin-democrat Schaeuble, afectat şi el de grave probleme de sănătate.

Trecând însă la chestiunile pendinte, liderul opoziţiei i-a replicat tăios lui Merkel, care elogiase înţelegerea convenită la summitul franco-german de la Deauville. În Normandia, Merkel cedase presiunilor franceze şi renunţase la cererea ei, ca statele cu deficite bugetare excesive să fie supuse unui mecanism automat de sancţionare. În schimb, Sarkozy acceptase revendicarea cancelarului, de pedepsire a ţărilor care comit sistematic păcate financiare prin revocarea dreptului lor de vot în forul executiv suprem al UE. În reacţie, demnitarul social-democrat şi-a manifestat nemulţumirea:

"Mă tem că tranzacţia de la Deauville n-a deschis defel poarta unui acord, ci dimpotrivă, va face pe viitor şi mai dificilă o înţelegere în Europa."

La rândul ei, Merkel a evocat criza elenă spre a scoate în evidenţă importanţa asumării lecţiilor ei:

"Criza europeană a fosta una existenţială. Am reuşit până la urmă s-o controlăm, dar nu e suficient. Iată de ce o spun clar şi răspicat: obiectivul meu şi al guvernului federal este să păstrăm pe termen lung stabilitatea monedei europene."

În Bundestag, Merkel n-a renunţat, ca la Deauville, la expresia sancţiuni automate pentru statele cronic deficitare, dar şi-a atenuat formula, explicând că aceste sancţiuni ar urma să poată fi blocate prin voinţa şefilor de guvern europeni. Merkel a salutat îndeosebi ideea ca sancţiunile să pedepsească nu doar statele care contractează prea multe datorii noi, ci şi pe cele ale căror debite cresc prea mult de-a lungul anilor. Merkel s-a pronunţat de asemenea în favoarea modificării Tratatelor Europene, astfel încât mecanismul de aplanare a crizelor să devină juridic intangibil. Or, opoziţia de stânga a calificat această sugestie drept absolut irealizabilă, devreme ce eventuala modificare a Tratatului de la Lisabona ar antrena obligaţia ratificării sale, inclusiv prin referendumuri în unele ţări membre.

Autor: Peter Stützle/ Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident