Merele discordiei

Buturuga mică răstoarnă carul mare. Un simplu articol publicat în revista americană Rolling Stone a fost suficient pentru a genera o adevărată undă de şoc şi a duce la demisia unui remarcabil comandant de oşti, relevă KÖLNER STADT ANZEIGER azi.

In paginile mai sus pomenitei publicaţii americane, generalul McChrystal, însoţit de ziaristul Michael Hastings în misiunea sa din Hindukuş, şi-a permis cîteva remarci ireverenţioase la adresa şefului Casei Albe şi a strategiei acestuia în Afganistan. O gafă pe care avea s-o plătească scump. Fără a-şi retracta spusele, dar semnînd o scrisoare de scuze, generalul a fost nevoit să-şi accepte demisia. Relatînd comentativ incidentul, subliniind că McChrystal nu a dat dovadă de lipsă de loialitate faţă de conducerea civilă a Americii, bănuindu-l totuşi pe preşedintele Obama de „hipersensbilitate” şi „lipsă de suveranitate”, cotidianul NEUE ZÜRCHER ZEITUNG întrevede un paralelism istoric între decizia şefului Casei Albe de a renunţa la serviciile lui McChrystal şi cea a preşedintelui Truman de a se debarasa, în plin război în Coreea, de generalul de brigadă McArthur, fost comandant al trupelor ONU în Indochina, un adevărat erou al celui de-al doilea război mondial.

Dar tot conform unei zicale, cînd doi se ceartă al treilea cîştigă. În cuză fiind disensiunile ivite între preşedintele Barack Obama şi demisionarul comandant al trupelor americane în Afganistan, generalul McChrystal, este evident că de pe urma discordiei vor profita talibanii – ceea ce nu este de bun augur nici pentru misiunea NATO, nici pentru populaţia civilă de la poalele masivului Hindukuş, rezultă din paginile cotidianului danez BERLINGSKE TIDENDE.

Chiar dacă de pe urma demisiei lui McChrystal şi înlocuirea acestuia de către "fostul /noul" general David Petraeus, cîştigaţi ar fi atît adepţii cît şi adversarii unei masive prezenţe militare în Afganistan, la Washington cearta continuă, de astă dată, între vicepreşedintele Biden şi şeful Pentagonului, Robert Gates. Cît despre situaţia din Afganistan, conchide LA REPUBBLICA, ea pare deocamdată a da cîştig de cauză adepţilor dezescaladării. DIE WELT consideră însă dimpotrivă, că sub comanda lui Petraeus, actuala strategie nu va suferi modificări.

Este tot atît de puţin probabil ca şi strategia europeană de combatere a crizei să sufere modificări sub presiunea unor argumente grele venite de peste Ocean.

Criticile aduse în special soluţiei germane de prevenire a recesiunii şi inflaţiei, formulate de Paul Krugman, combătute vehement în paginile presei germane, ca şi avertismentele lui George Soros, publicate în paginile cotidianului DIE WELT, scandalizează autorii unei strategii care mizează pe diminuarea şi nu pe amplificarea muntelui de datorii. Lumea are nevoie de mai multe şi nu de mai puţine programe de revigorare a conjuncturii economice, bazate pe datorii, crede Krugman, nobelizatul economist american, în timp ce Soros, legendarul speculant şi miliardar cu vocaţie de misionar, propovăduind între altele, domesticirea pieţelor financiare, consideră că atitudinea germanilor, în special neîntemeiata lor teamă de inflaţie, ar periclita stabilitatea monedei comune euro.

Epoca speculanţilor a luat sfîrşit şi în domeniul politicii culturale – decretează pe prima pagină FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, referindu-se la stoparea unor mari proiecte, o pauză care ar oferi astfel ocazia de a regîndi unele lucruri. În fond, spre a cita şi în final o zicală, nevoia învaţă pe om.

Şi pentru că veni vorba, în sfîrşit, şi de cultură, tot FRANKFURTER ALLGEMEINE publică în paginile de foileton un interviu realizat cu cineastul şi profesorul universitar Andrei Ujică, pe marginea peliculei sale prezentată şi la Festivalul de la Cannes, hors-concours, „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”. Demnă de reţinut, între altele, este constatarea făcută de Andrei Ujică în cuprinsul interivului, conform căreia „un dictator ar fi şi un artist care dispune de posibilitatea de a-şi exercita egoismul, fără nici o limită”...

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz