Merele discordiei

Sezonul vînătorilor de plagiate pare a fi trecut. Pare doar, fiindcă, iată, „copy and paste” l-a dus în ispită şi pe Pál Schmitt, care, deconspirat, a fost nevoit să demisioneze din funcţia de preşedinte al Ungariei. Fostul spadasin deţine un palmares în care se numără două medalii olimpice de aur. El a adus de două ori ţării sale şi titlul de campion mondial, în era Kadar, cînd Ungaria era cea mai veselă baracă a blocului comunist, notează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, trecînd în revistă biografia lui Pál Schmitt.

În 1992, vajnicul sportiv, foarte îndrăgit de conaţionalii săi, susţine o teză de doctorat care, după cum avea să se dovedească ulterior, nu a fost nimic altceva decît o compilaţie de traduceri ale unor lucrări străine.

Cariera politică a lui Schmitt, începută tot în perioada „gulaş comunismului maghiar”, a continuat neîntrerupt pînă la depistarea plagiatului. Deşi mai mult decît loial controversatului premier Orban, Schmitt a fost în cele din urmă nevoit să bată în retragere şi să arunce prosopul.

Situaţia pare a favoriza unele scadente corecturi de curs politic estimează ziarul maghiar liberal de stînga NEPSZABADSAG, adăugînd că lui Orban i se oferă ocazia de a opta pentru candidatul potrivit, de a demonstra astfel dacă, în optica sa, funcţia de preşedinte este mai mult decît un simplu mjiloc de a-şi atinge confortabil propriile ţeluri.

Că Schmitt nu a fost decît o marionetă a lui Orban, subliniază şi SÜDEUTSCHE ZEITUNG menţionînd şi instrumentalizarea răsunătoarei demisii. Aceasta ar distrage atenţia de la restul gravelor probleme: dezastruoasa situaţie a bugetului ţării, dificilele negocieri cu FMI.

O simplă hîrjoană copilărească între Berna şi Berlin îi pare cotidianului DIE PRESSE disputa iscată în jurul desecretizării datelor bancare, solicitată de Germania Eveţiei, spre a putea veni de hac evazioniştilor fiscali. Ziarul austriac sesizează că, în timp ce Washingtonul bate cu pumnul în masă şi obţine de la Berna informaţiile dorite, vecinii mai mici ai neutrei republici alpine nu au nicio şansă de a intra în posesia datelor solicitate pe cale amiabilă. O reglementare la nivel internaţional a diferendului bancar ar fi mai mult decît necesară, crede ziarul citat.

Elveţia, unde încălcarea secretului bancar este un delict, este un Eldorado pentru evazioniştii fiscali, în timp ce, în Germania, aceştia din urmă sunt pedepsiţi de lege. Compromisul este singra cale ce ar duce spre aflarea unei soluţii care să pună capăt litigiului germano-helvet, este de părere DIE RHEINPFALZ.

Şansele ajungerii la un consens sunt însă reduse, de vreme ce BASLER ZEITUNG nu este deloc de acord ca Elveţia să-şi modifice legile doar fiindcă Germania nu are ac de cojocul evazioniştilor. Ac există – relevă DIE WELT, referindu-se la un document deja negociat şi prezentat în Bundestag .

Numai că prevederea este mult prea blîndă cu infractorii – obiectează LÜBECKER NACHRICHTEN, din care cauză social-democraţii şi verzii se opun aprobării noii legi. Ar face însă bine să se răzgîndească, deşi, cred unii, Elveţia îşi datorează bogăţia nu în ultimă instanţă miliardelor depuse de bogătaşi, dar şi de criminali şi dictatori în conturi anonime – semnalează NEUE WESTFÄLISCHE. Nu trebuie însă uitat că Elveţia este un stat suveran, al cărui guvern nu se lasă dirijat după bunul plac al celorlalte state, conchide ziarul citat.

În sfîrşit, exorbitantul preţ al benzinei. Întrebarea nu este dacă la ora actuală el este prea ridicat sau prea scăzut, ci cît este el de corect – scrie TAGESSPIEGEL. Or, cînd doar în cursul unei săptămîni benzinăriile modifică de peste 30 de ori cu 10 sau 12 cenţi preţul combustibilului lichid, este limpede că lucrurile nu sunt tocmai curate.

Iar dacă statul vrea să domolească lăcomia transnaţionalelor ce vînd aurul negru, atunci să subvenţioneze mai masiv producţia de motoare alimentate cu energii alternative –recomandă WETZLARER NEUE ZEITUNG.