1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Memoria selectiva a premierului Boc

7 aprilie 2011

Premierul Emil Boc se opune privatizării Romgaz şi Transgaz, declarând că va accepta doar vânzarea unor pachete minoritare la aceste două companii.

https://p.dw.com/p/RG7o
Imagine: AP

Premierul Emil Boc se opune privatizării Romgaz şi Transgaz, declarând că va accepta doar vânzarea unor pachete minoritare la aceste două companii. Principalul argument invocat este pierderea controlului statului asupra unui domeniu strategic şi implicit asupra preţului gazelor la consumator. Cu doar o săptămână în urmă, ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Mark Gittenstein, avertiza într-o declaraţie deosebit de dură asupra nevoii de a privatiza domeniul energetic, condus de „oameni lipsiţi de experienţă, apropiaţi de mediul politic”. Printre exemplele oferite de ambasador s-a numărat chiar Romgaz-ul.

Un alt exemplu, oferit într-un studiu al Centrului Român pentru Politici Europene, se referă la subvenţiile mascate pe care statul român le acordă preferenţial unor companii private. Este vorba despre Interagro, firmă deţinută de Ioan Niculae, care cumpără gaz de la stat la un preţ mai mic decât muritorii de rând dar consumă la fel de mult precum toate gospodăriile private din România la un loc.

În România, guvernul stabileşte preţul final la consumator printr-o medie ponderată a altor două: cel plătit Gazprom-ului (foarte mare) şi cel plătit producătorilor interni (foarte mic). Acesta din urmă este de fapt un ajutor de stat prin care se menţine preţul scăzut al gazelor la toţi consumatorii, fie că sunt cetăţeni săraci, bogaţi sau importante firme private. O stare de fapt anormală, posibilă chiar datorită leadership-ului defectuos invocat de ambasadorul american la Bucureşti. Privatizarea Romgaz şi Transgaz ar impune o eficientizare a celor două companii, pierderile acestora fiind în prezent suportate tot de către cetăţenii simpli.

În martie 2013, România va fi obligată să-şi deschidă piaţa internă de gaze spre ţările vecine. În prezent, conducta care leagă România de Ungaria este deja construită şi cea care ne va conecta cu bulgarii va fi gata în 2012. Odată deschise aceste căi, producătorii interni vor putea vinde gaz românesc în exterior la un preţ mai mare decât cel actual. Asta va aduce şi o creştere a preţului de vânzare către români (inclusiv către Interagro), adică liberalizarea lui. Statul român nu va mai putea subvenţiona companii precum Interagro, ci doar acele categorii sociale de cetăţeni care au într-adevăr nevoie de ajutor. Cu cât asta se va întâmpla mai repede, cu atât creşterea de preţ va fi mai suportabilă, cetăţenii obişnuiţi nefiind obligaţi să plătească pentru pierderile cauzate de subvenţionarea sultanilor privaţi.

Principalul contra-argument al premierului Emil Boc este pierderea controlului asupra preţului la gaze. Dacă producătorii privaţi vor începe să-şi exporte tot gazul în afara României, acolo unde preţul le este mai favorabil, ce facem? „Ne vindem ţara?”, pare a se întreba premierul.

Emil Boc uită însă că guvernul va păstra o pârghie de control excelentă prin legea 642/2002 care anulează contractele comerciale în situaţii deosebite. Premierul nu uită însă că liberalizarea preţurilor va face imposibilă subvenţionarea mascată a anumitor firme private.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Alina Kühnel