1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Marota independentului politic

În ultimul timp cea mai mare parte a presei din România vehiculează cu insistenţă şi abilitate cuvîntul „independent”, încercînd să inducă opiniei publice ideea că întreaga clasă politică este în faliment moral.

default

Marota independentului, o îndepărtare şi mai mare de clasa politică din România

Problema aceasta a „independenţei politice” nu a apărut odată cu anunţarea candidaturii pseudo-independentului Sorin Oprescu la alegerile prezidenţiale, ci mai înainte. Scopul vădit al acestei campanii de manipulare a opiniei publice este demobilizarea electoratului.

Altfel spus, strategii interesaţi ai acestei campanii urmăresc să scadă şi mai mult încrederea populaţiei în clasa politică, astfel încît prezenţa la vot la scrutinul din 22 noiembrie să fie cît mai mică.

O altă formulă a „independenţei politice” a fost vehiculată zilele acestea prin soluţia unui guvern de tehnocraţi. Opinia publică pare a fi receptivă la această provocare, fără a-şi pune însă următoarea întrebare elementară: un astfel de guvern de tehnocraţi poate da el măsura independenţei politice în România în care trăim, în care toate instituţiile sînt politizate?

Mai mult, cît de independenţi politic pot fi miniştrii unui astfel de cabinet, atîta vreme cît au nevoie de susţinere politică? Iar susţinerea politică nu se negociază şi ea, pe posturi şi pe funcţii de care partidele politice au nevoie ca de aer?

Pentru că, în fond, marile afaceri în dauna interesului public nu se fac doar la nivel de ministere, ci şi prin agenţii şi instituţii publice care gestionează fonduri însemnate, inclusiv fonduri europene.

În aceste condiţii, cît de independent politic poate să fie un guvern de tehnocraţi? Formal, da, însă în realitate mă tem că nu.

Ion Iliescu

Fostul preşedinte, Ion Iliescu, îl preferă pe "independentul" Oprescu

Avem clasa politică pe care noi singuri am creat-o, în primul rînd printr-o indiferenţă crasă faţă de ce vedem bine că se întîmplă în jurul nostru. Ne-am înregimentat politic într-un partid sau altul nu din convingere, ci în schimbul unor avantaje, de la căruţa cu lemne primită de ţărani la sate, pînă la un post bine plătit în administraţie.

Şi atunci cum se face că ni se pune acum sub ochi pancarta independentului politic? Şi cum se face că mulţi nu ne dăm seama că sîntem priviţi de strategii acestei manipulări ca nişte oameni-lozincă?

Imaginea aceasta a independentului politic a fost creată pentru a fi contrapusă imaginii preşedintelui Traian Băsescu. Actualul preşedinte trebuie văzut de opinia publică în rolul celui care a condus tot timpul Partidul Democrat Liberal, dar şi guvernul Boc. Actualul preşeddinte trebuie să fie ţapul ispăşitor pentru crizele economică şi politică pe care le traversăm.

Un independent politic nu are trecut, deci se presupune că o bună parte a electoratului îi va da un cec în alb pentru viitor. Se uită, desigur, că pseudo-independentul Sorin Oprescu are un vechi stagiu în PSD şi că este favoritul lui Ion Iliescu.

Căderea guvernului Boc în urma moţiunii de cenzură iniţiată de PNL şi UDMR aduce din nou în prim plan marota aşa-zişilor independenţi care să formeze un nou guvern.

În România, nici soarele nu e independent politic pentru că, să ne aducem aminte: „Iliescu apare/ Soarele răsare”.

Autor: George Arun
Redactor: Ovidiu Suciu