1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Marele cronicar al unei Americi „mărunte”

John Updike,unul din cei mai mari scriitori americani, candidat etern la Premiul Nobel pentru Literatură, s-a stins din viaţă în vîrstă de 76 de ani în urma unei necruţătoare şi îndelungate boli.

default

John Updike, marele scriitor american, laureat, între altele şi al Premiului Pulitzer care i-a fost acordat de două ori

Un scriitor este cineva care se poate ascunde trimiţîndu-şi în lume înlocuitorii propriului eu, mărturisise odată John Updike, cel mai american dintre clasicii americani în viaţă.

La 27 ianuarie 2009 scriitorul s-a retras definitiv din această lume, lăsînd în locu-i o impresionantă operă – peste 25 de romane, piese de teatru, poeme, cronici literare, cărţi pentru copii.

Născut la 18 martie 1932 în Pennsyllvania, John Updike a avut parte de o severă educaţie religioasă. Bolnăvicios, bîlbîit şi retras, s-a simţit, cum avea mai tîrziu să declare, „predestinat unei vieţi cerebrale”. Mama viitorului scriitor avea veleităţi literare; în salon, la maşina de scris ea îşi încerca talentul sub privirile atente ale băieţelului care avea să ajungă el un mare autor, superprolific, hărăzit cu spirit caustic, cu imaginaţie,umor, cu un acut spirit de observaţie. America măruntă, profundă, cu idealurile ei conservatoare, clasa ei de mijloc cu ticurile, metehnele şi convenţiile ei, i-au furnizat galeria de personaje, i-au umplut rezervorul de teme şi situaţii care aveau să-i facă celebre romanele şi nuvelele.

Saga lui „Rabbit” se desfăşoară în nu mai puţin de cinci volume, scrise între 1960 şi 1990. Pentru două dintre ele Updike avea să primească Premiul Pulitzer de două ori, o dată în 1981 şi apoi în 1990.

Admirat de unii confraţi de breaslă pentru calităţile stilului său alert, intelectualist, elegant, comparabil cu cel al lui Nabokov,criticat de alţii, între care de Norman Mailer şi Gore Vidal pentru aşa zisa absenţă a unui conţinut dens, carenţă compensată de virtuozităţile stilistice ale textului, Updike a trăit foarte bine de pe urma cărţilor sale. Deloc întîmplător, devreme ce temele centrale ale scrierilor încalcă tabuuri sau,cu cuvintele autorului, ele abordează subiectele cele mai secrete în existenţa unui om: sexul, arta şi religia.

În anul 1968, inspirat de revoluţia sexuală, Updike scrie romanul „Couples” iscînd ,cum era de aşteptat, un adevărat scandal dar inaugurînd concomitent un cadru tematic exploatat literar pînă la saţietate în deceniile următoare.

În 1984 romanul „Vrăjitoarele din Eastwick” rapid ecranizat cu o distribuţie de zile mari: Jack Nicholson, Cher, Susan Sarandon şi Michelle Pfeifer îi sporeşte celebritatea iscînd şi proteste în rîndurile mişcării feministe.

John Updike şi-a trimis în lume prin cărţile sale doi înlocuitori, două alter ego-uri: ilustrul Rabbit şi romancierul imaginar Henry Bech, care reapare în diverse împejurări şi ipostaze în scrierile publicate între 1970 şi 1998.

Într-un interviu,John Updike declara cu obişnuita-i ironie că împreună cu Rabbit a fost plăcut impresionat în ultimii 50 de ani de reculul puritanismului în domeniul legilor, al moravurilor şi…al modei feminine.

În 2006 cu romanul „Teroristul”, John Updike face din nou vîlvă. Cartea nu-i aduce autorului elogiile criticii. Marcat de atentatele de la 11 septembrie 2001, John Updike încearcă empatic să intre în pielea şi sufletul personajului cărţii, tînărul Ahmad Mulloy, în vîrstă de 18 ani, căzut în mrejele unui imam fanatic.

Figurînd pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură, pe care Academia Suedeză nu l-a mai acordat în timpul guvernării Bush unor scriitori americani, altminteri întru totul îndreptăţiţi, John Updike a dispărut prea devreme. Dacă ar mai fi trăit puţin, sub administraţia Obama poate că ar fi obţinut în cele din urmă şi cea mai consistentă,prestigioasă şi rîvnită distincţie literară.