1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Marele cîştigător e Gore

Consiliul Naţiunilor Unite pentru protecţia mediului şi candidatul eşuat la preşedinţia Americii, Al Gore, îşi împart premiul Nobel pentru pace. De ce?

default

Al Gore, la dreapta, împreună cu ministrul norvegian al mediului, la 13 martie curent, la un seminar pe tema riscurilor ecologice derulat în Norvegia

Speculaţiile s-au ţinut lanţ pînă în ultima clipă. Nu puţini au crezut că fericitul cîştigător al premiului Nobel va fi UE, ca instituţie. Alţii au pariat pe Marti Ahtisaari, finlandezul care a încercat fără să succes să rezolve problema provinciei Kosovo şi să dezamorseze alte crize internaţionale.

Cunoscînd opţiunile foarte de stînga al comitetului norvegian, care decernează distincţia, mai nimeni n-a mizat în schimb pe Tony Blair, deşi fostul premier britanic are merite uriaşe, pe care nu i le contestă nici măcar cei mai înverşunaţi adversarii politici. Ajutat de fostul său omolog irlandez Bertie Ahern, liderul laburist de la Londra s-a acoperit de glorie pacificînd turbulenta Irlandă de Nord.

Vineri 12 octombrie a triumfat însă cu totul altcineva. Consiliul Naţiunilor Unite pentru protecţia mediului şi candidatul eşuat la preşedinţia Americii, Al Gore, îşi împart aşadar premiul Nobel pentru pace.

Comitetul norvegian s-a hotărît să le acorde premiul ex-aequo "pentru meritele acumulate în munca de lămurire privind schimbările climatice provocate de om” s-a afirmat vineri la Oslo. Potrivit comitetului, eforturile lor ar fi pus bazele contracarării încălzirii planetei.

Gore fusese din capul locului unul din marii favoriţi ai cursei pentru premiul Nobel. In faza finală a deliberărilor numele său circulase intens printre jurnaliştii acreditaţi în capitala Norvegiei.

Gore, fostul vicepreşedinte sub Bill Clinton, care pierduse la mustaţă alegerile prezidenţiale americane de acum 8 ani, în faţa republicanului George Bush, se reprofilase ulterior, devenind activist ecologist. Anul acesta a ieşit în evidenţă cu o serie de concerte precum şi cu Oscarul pe care şi l-a adjudecat filmul său din 2006, intitulat „Un adevăr care doare”.

In mod vădit, tezele politicianului american au nimerit în plin starea de spirit a timpului, invocînd temeri apocaliptice, larg răspîndite pe glob. Potrivit lui, „suntem în măsură să evităm consecinţele îngrozitoare care ameninţă civilizaţia umană dacă intrăm imediat în acţiune. Cel mai bun lucur pe care sunt în măsură să-l fac”, a adăugat el, „este să-i conving pe oameni să-şi schimbe părerile".

Pe membrii comitetului Nobel forţa sa de persuasiune i-a convins în orice caz. Şeful comitetului norvegian, Geir Lundestad a susţinut şi el că trebuie „să acţionăm imediat”, înainte ca "problema" schimbărilor climatice „să scape de sub control”. Fiindcă aceste modificări ar declanşa mari mişcări de migraţie şi ar isca litigii şi războaie, politica ecologică fiind, ca atare, în opinia comitetului, „politică de pace în sensul cel mai bun al premiului Nobel”.

In ce priveşte Consiliul Naţiunilor Unite pentru protecţia mediului, şi această instituţie este un copil al timpului şi modelor sale. Consiliul a fost înfiinţat în 1998, în reacţie la bănuita încălzire a planetei şi se ocupă, sub conducerea indianului Raienda Pahauri, să rezume rapoartele ecologice ale savanţilor, care au stîrnit o vîlvă fără precedent în ultimii ani. Încît Consiliul şi Al Gore îşi vor împărţi cele 1,1 milioane de euro, suma cu care e dotat premiul Nobel pentru Pace. Un premiu, la care aspiraseră în van, în acest an, şi alte 180 de instituţii şi personalităţi. Între care Tony Blair.