1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Marea coaliţie de la Berlin în pragul divorţului

Social-democraţia germană rămâne în atenţia presei apusene, datorită noii ei orientări de dreapta, dar şi a comparaţiei, de către fostul cancelar, Helmut Schmidt, a şefului stângii, Oskar Lafontaine, cu Hitler şi Le Pen.

default

Noua echipă la conducerea social-democraţilor germani, Müntefering şi Steinmeier, vizează o coaliţie "semafor".

Despre iniţiativa tandemului Steinmeier-Müntefering de a se reapropia de partidul liberal, Oldenburgische Volkszeitung scrie : „ Noua conducere a partidului social-democrat şi-a început campania electorală cu apeluri ademenitoare la adresa liberalilor, iar cancelarul Angela Merkel, a şi căzut în această capcană, lansând deja câteva săgeţi otrăvite la adresa tovarăşilor. Declaraţiile de continuare a actualei coaliţii dintre creştin-sociali şi social-democraţi ignoră complet ruptura dintre cele două partide. Această căsnicie din interes se află în pragul divorţului. În locul unor inovaţii politice trebuie să ne aşteptăm la un scenariu al injuriilor reciproce”, afirmă cotidianul din Oldenburg.

În capitală, ziarul Berliner Morgenpost apreciază că şansele social-democraţiei de a reveni la cârma ţării, sporesc considerabil, dacă partidul rămâne unit şi încearcă să formeze o coaliţie cu verzii şi liberalii. Noua echipă de conducere social-democrată este orientată către centrul spectrului politic şi „ o loveşte pe Angela Merkel exact în punctul ei slab”. E vorba de incapacitatea ei de a purta o campanie electorală emoţional dezinhibată.

Cotidianul Frankfurter Rundschau avertizează însă că alianţa cu neoliberalii ar putea împinge şi mai mulţi social-democraţi în braţele extremei stângi. Ziarul crede că fostul cancelar Helmut Schmidt, i-ar fi făcut stângii deja un mare cadou, comparându-l pe şeful acestui partid, Lafontaine, cu Hitler. Pentru că indignarea iscată de o asemenea comparaţie se va transforma inevitabil într-un val de simpatie pentru suporterii extremei stângi.

Împotriva populismului, catalogat de actualul ministru german de externe, Frank-Walter Steinmeier, drept cel mai mare pericol pentru Germania, nu există decât o singură armă, apreciază, la Berlin, ziarul conservator Die Welt : „ Schmidt, Steinmeier şi poate întregul partid social-democrat ştiu că nu există decât un singur remediu eficient împotriva lui Lafontaine,iar acesta se cheamă: seriozitate”.

În plan extern, cotidianul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung se arată, în contextul vizitei Papei Benedict al XVI-lea în Franţa, mirat de solidaritatea demonstrată de Vatican faţă de republica adeptă a laicismului :

În discursul intelectual francez despre biserică, se vorbea până acum, cu o oarecare gelozie, de laicism, cu semnificaţia independenţei lumeşti faţă de imixtiunea bisericii în treburile statului. Preşedintele Franţei Sarkozy i-a adăugat termenului de ‚laicism’ epitetul ‚pozitiv’, exprimându-şi astfel dorinţa ca Biserica să ajute statul în acele domenii publice care ţin de sfera culturală şi spirituală, în care statul a devenit tot mai neputincios, aşa cum o demonstrează situaţia din învăţământ sau din penitenciare. ‚Ar fi o nebunie’”, este citat preşedintele Sarkozy, „ ’să ne lipsim de religie’. Iar această frază", continuă editorialistul, " n-a fost un gest de curtoazie faţă de Papă, ci ultima revelaţie a capitalei europene a raţiunii”.

La München, Süddeutsche Zeitung atrage atenţia asupra potenţialului de conflict pe care-l implică reapropierea statului de biserică. De pildă, dacă bisericile militează mai mult pentru echitate socială sau protecţia mediului. Sau dacă statul va trebui să se impună în domenii sensibile precum cel al drepturilor femeilor sau al drepturilor homosexualilor. Sau dacă biserica pretinde că arta şi cultura au nevoie de rădăcini creştine, ca să nu devieze în banalitate sau în fundamentalism. " Atunci", afirmă cotidianul din München, " statul şi politica vor trebui, cu tot respectul cuvenit religiei, să spună ‚nu’”.

În încheiere, analizează Passauer Presse : „ Cuvântările Papei pretenţioase din punct de vedere teologic, au demonstrat că dorinţa Europei de a-şi regăsi rădăcinele creştine, este o dorinţă gândită şi în plan intelectual, şi prin urmare poate fi acceptată şi în capitala raţiunii europene. La Lourdes, Papa a atras, cu fraze simple, atenţia, asupra noţiunii care se află în centrul credinţei: iubirea. Astfel i-a cucerit pe pelerini, mai ales pe cei tineri. Vom asista, în consecinţă, la repopularea bisericilor în Franţa ? Misiunile Papei nu funcţionează aşa. Benedict a semănat la Paris şi la Lourdes câteva boabe de grâu. Doar atât. Dar ca acestea să crească şi să dea roade, e nevoie de multă răbdare”.