1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Marea bubă

Petre Iancu12 iunie 2012

Brutalitatea prin care regimul Putin încearcă să intimideze opoziţia democratică, prin percheziţii, arestări, interogatorii şi înăsprirea legii demonstraţiilor, e doar un subiect al editorialiştilor occidentali.

https://p.dw.com/p/15Cbj
Proteste faţă de regimul Putin la Moscova
Imagine: dapd

Nu puţini analişti relevă că, la câteva luni de la reinstalarea lui Putin în fotoliul prezidenţial,speranţele pe care şi le-au pus occidentalii în predecesorul său şi în promisele reforme s-au spulberat.

Rusia e, tot mai clar, un stat poliţienesc, cu o clasă politică şi o justiţie coruptă şi aservită, al cărui lider permite aparatului său represiv să acţioneze tot mai brutal iar aliaţilor săi sângeroşi, precum dictatorul sirian, să continue masacrarea de oameni nevinovaţi.

Marea bubă rusească e internă. Într-un editorial intitulat „Lumea lui Putin”, Frankfurter Allgemeine Zeitung relevă de ce „Rusia e în pericol să-şi piardă făgaşul propriei sale dezvoltări”.

Potrivit unor economişti locali mai curajoşi, citaţi de ziarul din Frankfurt, „în Rusia se investesc sume enorme în dezvoltarea infrastructurii dar reţeaua de drumuri şi şosele se reduce. Se bagă bani cu nemiluita în explorările extraterestre dar, date fiind nenumăratele accidente, experţii dau securităţii zborurilor cosmice ruseşti note la fel de proaste ca statelor africane…armata se plânge de proasta calitate a armelor furnizate de industria de război, iar ruşii bogaţi nu investesc în Rusia, ci în afara ei , sperând să fie în siguranţă în străinătate…”

Vina pentru toate aceste neajunsuri, scrie ziarul, trebuie atribuită „politicii lui Putin, a cărei piatră unghiulară e, pe plan intern, nu atât rezolvarea problemelor, cât ambiţia păstrării, cu orice preţ, a puterii, iar în plan extern, proiectarea unei imagini de forţă”.

Multă cerneală curge în continuare şi pe tema altei bube mari. În speţă, pe marginea crizei euro şi a victoriei stângii în primul tur al alegerilor legislative franceze.

De cele româneşti şi de înfrângerea categorică a dreptei pomeneşte Frankfurter Allgemeine Zeitung. Expertul ziarului conservator german redă rezultatele scrutinului local din capitală şi principalele oraşe ale ţării, ştie că de vină pentru înfrângerea democrat-liberalilor e austeritatea şi apreciază că PDL va avea mari dificultăţi să-şi revină la timp înaintea alegerilor parlamentare din toamnă.

În final, observatorul din Frankfurt adaugă că, prin programul de economisiri drastice al guvernului Boc, fostul guvern de centru-dreapta a salvat România de spectrul unei crize de proporţiile celei greceşti.

Cât despre cele franceze, ziarele germane de stânga salută victoria socialiştilor lui Francois Hollande. Süddeutsche Zeitung de pildă se bucură că preşedintele a obţinut o bază parlamentară solidă şi stabilă pentru opţiunile sale politice şi că nu va depinde de extrema stângă.

Dar ziarul bavarez nu se întreabă de ce a eşuat în legislative gruparea troţkistă condusă de Jean Luc Melanchon? Pentru că socialiştii lui Hollande au preluat mare parte din revendicările extremei stângi, inclusiv unele din inflexiunile xenofob-naţionaliste ale unei părţi a extremei stângi, care e prin tradiţie, antiamericană, anti-israeliană şi mai nou şi antigermană.

Dar şi în Franţa cei care au refuzat să se prezinte la urne au atins, ca şi în România, un număr record. 40 la sută din electoratul francez au preferat să ocolească localurile de vot, relevă ziarul berlinez Die Welt.

În schimb, altfel decât în România, forţele de centru-dreapta nu s-au prăbuşit, deşi Uniunea pentru o mişcare populară e, pe moment, decapitată din pricina înfrângerii în scrutinul prezidenţial a lui Nicolas Sarkozy. UMP apierdut circa 10 la sută din alegători în comparaţie cu alegerile legislative din 2007, după cum relevă Financial Times Deutschland.

Dar dreapta are, în continuare,un potenţial considerabil, dată fiind mai ales ascensiunea populiştilor de dreapta ai Frontului Naţional, în frunte cu Marine Le Pen. Frankfurter Allgemeine Zeitung îi recomandă ca atare lui Hollande să nu-şi supraaprecieze forţele.

Alţi experţi atrag atenţia asupra reluării cheltuielilor publice şi sociale ale francezilor, care au renunţat la reforma din domeniul pensiilor, introdusă de predecesorul lui Hollande revenind la vechea formulă a pensionării la 60 de ani. Asta în timp ce salariaţii germani sunt obligaţi să muncească până la 67 de ani.

În aceste condiţii nu e surprinzătoare creşterea clivajului dintre ţările productive şi competitive global, din nord şi cele din sudul Euiropei, aflate pe panta falimentului.

De aici până la implozia zonei euro şi o nouă divizare a Europei nu mai e decât un pas.

I se cere tot mai insistent Germaniei, care e condusă încă deun guvern de centru-dreapta, tot mai dependent însă de revendicările populiste ale opoziţiei, să preia cârma şi să scoată Europa din marasm, dar i se cere s-o facă în mare măsură cu mijloace de stânga, care nu sunt eficiente în a ţine piept provocărilor chineze, indiene şi tiermondiste.