1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Marşul celor vii

Memoria victimelor Holocaustului şi întărirea identităţii evreieşti: de 25 de ani, Marşul celor vii apropie istoria de tineri şi pe tineri între ei.

Trei kilometri. Atât de lung era drumul din lagărul Auschwitz până la Birkenau, locul în care naziştii îşi exterminau sistematic victimele. În aprilie 1988, o coloană de oameni se întinde de-a lungul vechiului traseu al morţii - peste 14.000 de evrei din întreaga lume parcurg traseul în tăcere. Printre ei, supravieţuitori ai Shoa reveniţi la locul martiriului pentru a comemora victimele dar şi pentru a întoarce privirea spre viitor.

Memoria, supravieţuitorii şi călăii

Din acel an, Marşul celor vii reprezintă, în fiecare 8 aprilie, comemorarea Holocaustului. Iar denumirea nu este întâmplător aleasă: "Am vrut un contrast cu marşurile naziste ale morţii", explică Shmuel Rosenman, preşedintele comitetului internaţional de organizare şi, de altfel, unul dintre fondatorii iniţiativei.

Marşurile morţii rămân unul dintre cele mai oribile capitole ale istoriei Germaniei. În ultimele luni ale celui de-al doilea Război Mondial, naziştii au dorit să "cureţe" lagărele de concentrare din Polonia, trimiţând miile de deţinuţi în marşuri pedestre către Germania. Mulţi nu au reuşit să supravieţuiască torturii şi gerului. "Marşul celor vii pune, în schimb, accent pe speranţă", comentează Rosenman, argumentând cu prezenţa în număr mare a tinerilor printre cei 150.000 de participanţi anuali la tăcuta comemorare. Iniţial, ideea organizatorilor era să le povestească tinerilor, la faţa locului, despre Jom Ha'Shoa, pentru că în numeroase familii evreieşti se păstra tăcerea peste durerea trecutului. Între timp, Marşul celor vii a devenit mult mai mult decât o simplă plimbare de trei kilometri. Vreme de o întreagă săptămână, grupe de elevi ai unor şcoli evreieşti din întreaga lume vizitează locurile din Polonia ce păstrează rănile Holocaustului. Profesorul de filosofie şi religie Avi Ehrlich vine de ani, deja, cu elevii Şcolii Superioare Evreieşti din Berlin şi a observat că aceste evenimente îi apropoie pe tinerii din diverse colţuri ale lumii: "Dintr-odată, elevii realizează că aparţin, identitar, din acelaşi popor".

Fiecare grupă a avut parte, în anii trecuţi, de ghidajul unui supravieţuitor al Shoa; poveştile acestora, experienţele personale, îi impresionează pe elevi. Şi anul acesta participă trei sute de martori ai vremilor Holocaustului. În prezent mai trăiesc, în Israel, 192.000 de supravieţuitori ai crimelor naziste; media de vârstă a acestora este de 84 de ani. Pe de altă parte, chiar dacă mulţi au crezut că este puţin probabil ca la atâtea decenii de la tragedia hitleristă să mai trăiască vreunul dintre criminalii acelor vremuri, realitatea indică altceva: la Ludwigsburg, în landul Baden Württemberg, comisia federală de investigare a crimelor naziste lansează anchete împotriva a exact 50 de foşti paznici SS ai lagărului de la Auschwitz. Asupra celor 50 planează suspiciunea de complicitate la crimă.

Mai mult decât combaterea antisemitismului

De-a lungul anilor, programul s-a extins: vizitatorii învaţă şi despre viaţa pe care au dus-o evreii înaintea celui de-al doilea Război Mondial; în plus, se stabilesc contacte între elevii străini şi cei din şcolile poloneze. Anul acesta, în centrul atenţiei stă împlinirea a 70 de ani de la revolta din ghettoul varşovian. Dincolo, însă, de acest epicentru de moment, mesajul central este combaterea urii, a clişeelor şi a intoleranţei - şi nu e vorba doar despre antisemitism. Dovadă că, de ani buni, printre vizitatori nu mai sunt doar evrei. Iar asta, este de părere Rosenman, este o evoluţie pozitivă.

Christina Brinkmann vine din Germania. Are 18 ani şi face voluntariat pentru organizatorii iniţiativei. Marşul celor vii nu este doar o comemorare, crede Brinkmann - ci şi un semnal clar împotriva încălcării drepturilor omului şi a rasismului. Şi, nu în ultimul rând, o punte între generaţii.