1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Manualul de istoria comunismului

Autorii acestui manual, tineri istorici sub 40 de ani, au evitat programatic să facă “propagandă” anti-comunistă sau să emită “judecăţi de valoare”. Este un manual care rupe cu patetismul generatiei vîrstnice.

default

Apus de soare cu seceră şi ciocan

Manualul acesta a apărut în condiţii grafice excelente. Tipărirea sa a beneficiat de altfel de sponzorirări de la ambasadele Olandei şi Germaniei la Bucureşti şi de la Institutul Konrad Adenauer. Pare aşadar un veritabil produs de lux, mai ales în comparaţie cu restul manualelor din sistemul şcolar românesc. La prima vedere manualul acesta ar fi destinat să fie vedeta disciplinelor umaniste.Timpul va arăta acest lucru, dar deocamdată, lucrarea suscită nu doar comentarii laudative, dar şi destule obiecţii critice.

În primul rînd lumea s-a întrebat dacă era nevoie de un manual de istoria comunismului, cînd se învaţă, oricum, în şcoli istoria recentă a României. Autorii manualului, (Mihai Stamatescu, Sorin Andreescu, Raluca Grosescu şi Andrei Muraru) au argumentat că istoria recentă se învaţă din nefericire pe fugă şi că nu există timp suficient pentru problematica complexă a comunismului.

A doua obiecţie a fost însă aceea că manualul adoptă un ton distant, rece şi că nu condamnă regimul comunist cu destulă tărie. Autorii au replicat iarăşi că au evitat cu tot dinadinsul să facă un manual anti-Roller şi că au refuzat cu premeditare să facă “judecăţi de valoare” şi “propagandă”, lăsîndu-i pe elevi să judece singuri. În orice caz, autorii, foarte tineri, au dorit în primul rînd să-şi comunice propria perspectivă, care, fatalemente, nu mai conţine nimic din patetismul generaţiei mai vîrstnice.

Ceva într-adevăr s-a pierdut de la o generaţie la alta şi manualul acesta comunică adesea simple cantităţi neverosimile. Cine vrea să afle ceva despre comunism, ceva viu, va trebui pe mai departe să citească cărţile de memorii atîtea cîte s-au scris şi s-au adunat totuşi destul de multe.

S-a pierdut însă pe drum nu doar trăirea vie a comunismului ca teroare absolută, dar şi firul narativ. Ideologia are un capitol, economia are un altul, rezistenţa din munţi are şi ea un capitol distinct fiind însă tratată în aceeaşi secţiune cu grevele muncitorilor. Nu este de fapt o istorie în sensul tradiţional al termenului, ci o descriere a societăţii comuniste în diferitele sale compartimente. În fine, după o metodă didactică nouă, care refuză istoria ca discurs unic şi “autoritar” , textul este de fapt un colaj din multe alte texte preluate din diverse scrieri despre comunism mai vechi sau mai noi, într-o aparent luxuriantă diversificare de perspective. Autorii manualului nu doar că refuză “să facă propagandă” anticomunistă, dar au dorit pesemne să sugereze că nu există o interpretare unică. Se vede însă cu ochiul liber că metoda aceasta “deoconstructivistă” nu este bine asimilată, de vreme cei ei înşişi lasă să se înţeleagă, pe alocuri, că luptă cu mentalităţile “nostalgice” ale “părinţilor”, instigîndu-i pe elevi să se emancipeze, dar într-un sens care este el însuşi univoc.

Manualul conţine aşadar o instigare, adresîndu-se parcă acelora care tind să relativizeze sau să edulcoreze răul comunist, dar pe de altă parte, sub presiunea unor metode recente, adoptă o o tehnică de expunere relativizantă şi deconstructivistă. Într-adevăr acest manual ar fi trebuit să reflecteze mai mult asupra scopurilor şi mijloacelor sale. În sfîrşit dacă, în subsidiar manualul şi-a propus totuşi să fie un avertisment anti-comunist, dacă asemenea manualului de istoria Holocaustului a dorit să încorporeze, fie şi foarte discret o învăţătură morală, reuşita este îndoielnică. Şi nu atît pentru că trecutul n-ar fi bine prezentat în date istorice indubitabile şi elocvente prin ele însele, ci pentru că manualul tratează partea ideologică şi filosofică a comunismului superficial şi pueril. Marxismul este expediat rapid şi de nicăieri nu rezultă legătura indestructibilă dintre gîndirea marxistă şi practica leninistă şi stalinistă ulterioară. Genealogia intelectuală a comunismului lipseşte cu desăvîrşire şi îi lasă pe tinerii de astăzi complet neapăraţi în faţa curentelor neo-marxiste contemporane. În acest sens, o carte ca o colecţie de orori din trecut, ca o istorie a unei lumi exotice, fără nici o incidenţă cu prezentul şi viitorul este o carte pe jumătate ratată.