1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Manipularea politică a urii

Alături de ignoranță și prostie, ura este mană cerească pentru uzul politicienilor noştri. Acolo unde se exprimă viguros aceștia o legitimează, iar dacă dă cumva semne de slăbiciune o reaprind prin manipulări.

Am putut vedea manifestarea hidoasă a urii duminica trecută, la manifestația organizată la Palatul Cotroceni de jurnaliștii și de oamenii de casă de la Antene, după condamnarea lui Dan Voiculescu la zece ani de închisoare în dosarul ICA. Două jurnaliste au fost lovite doar pentru că lucrează la instituții media etichetate drept băsiste de către anteniști. Dincolo de acest fapt condamnabil, rețelele de socializare au imortalizat prim-planuri cu figuri desfigurate de ură ale unor oameni “simpli”, unii dintre ei veniți din alte orașe.

Diversiunea celor de la Antena 3, care au tunat și fulgerat zi și noapte că prin confiscarea bunurilor lui Voiculescu televiziunea va rămîne fără sediu și nu va mai putea emite și-a atins scopul. Băsescu, spun ei, a vrut să închidă Antena 3 și iată că a reușit, folosindu-se de procurori și judecători servili. “Ieși afară/ Javră ordinară!” a fost strigat din nou la Palatul Cotroceni. O răbufnire a urii împotriva președintelui pe care am mai văzut-o/ auzit-o. A început odată cu reducerea salariilor bugetarilor cu 25% de către guvernul Boc în plină criză, măsură pe care a anunțat-o președintele, conștient de pierderea de popularitate pe care o va suferi.

Tot Antenele lui Voiculescu au direcționat ura unei părți a populației împotriva Justiției, în special a DNA, tocmai într-o perioadă în care această instituție fundamentală trece printr-o reformă vizibilă, apreciată și de Comisia Europeană. Pentru publicul cobai al manipulării nu a contat prea mult că mari rechini ai corupției (de la fostul prim ministru Năstase, miniștri, parlamentari, primari de municipii la “greii” fotbalului, iar acum Voiculescu) au fost condamnați și își execută pedepsele. Însă a prins rădăcini adînci ura împotriva procurorilor care “i-au vînat” pe cei care au votat multiplu la referendumul pentru demiterea președintelui, “scoțîndu-i din biserici și obligîndu-i să jure pe Biblie pe capota mașinii”. Ponta îi cerea public la vremea respectivă președintelui suspendat să “oprească prigoana procurorilor asupra oamenilor care au votat la referendum”, inducînd astfel mesajul că procurorul general de atunci, Laura Kövesi, execută orbește ordinele lui Traian Băsescu. Și mai departe, că președintele se răzbună pe cei care au votat pentru demiterea sa.

Mulți români au ieșit din comunism cu un potențial uriaș de ură pe care nu l-au consumat nici pînă acum. Manipularea grosolană a acestora de către Iliescu și comandamentele FSN în 1990 a îndreptat manifestarea urii împotriva manifestanților din Piața Universității, a partidelor istorice, a celor care încercau să introducă în spațiul public valorile democratice. Tocmai cei care ar fi trebuit să dea socoteală, foștii activiști și securiști ai regimului comunist, au fost în felul acesta adăpostiți, scăpați în spatele perdelei groase de ură populară încurajată politic și îndreptată împotriva celor care au simțit cu adevărat gustul libertății dar erau conștienți în același timp că aceasta trebuia cîștigată, că nu era un dar din ceruri.

Plonjarea în libertate cu o lejeritate inconștientă în urmă cu 24 de ani, fără un exercițiu de gîndire critică, fără a ne privi în oglindă pentru a ne vedea și recunoaște fiecare gradul de vinovăție în raport cu regimul comunist, ne costă și acum. În absența decontării greșelilor din trecutul comunist, sîntem purtătorii unui virus ce va răbufni mereu și mereu, ori de cîte ori frustrările și neputințele ne vor acapara.

Adevărul trist e că, în absența sentimentului solidarității și apartenenței comunitare, mulți români sînt obișnuiți să urască și se simt în felul acesta ca peștele în apă. Iar politicienii nu fac decît să profite de acest potențial de ură, pe care îl speculează în momentele prielnice, după rețetele din manualele de manipulare colectivă.