1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Mama tuturor ştirilor

În timp ce mama tuturor bombelor lichida în Afganistan un buncăr islamist, cutremurând, de la Damasc la Fenian, axa răului cu arsenale de distrugere în masă, s-a ivit mama tuturor ştirilor româneşti. Un Ghiţă cu barbă.

Apariţia lui are darul de a zgudui din temelii, în Săptămâna Mare, mafia politico-economică românească. Marele penal Ghiţă, magnatul ultranaţionalist prins de Paşti la Belgrad, de sârbi, cu acte false, de sloven, după ce săvârşise gafa impardonabilă pentru un fugitiv de a se lăsa vizitat de frăţior, a curentat întreaga oligarhie dâmboviţeană. Care-şi pune, fireşte, mama tuturor întrebărilor.

Ce va da oare pe gură proaspăt interpelatul guru al afacerilor penalilor cu statul român? Şi corolarul ei: pe cine oare va încondeia, ca pe ouăle de Paşti, această figură de proră între mogulii SRI? Pe cine va mai vârî în bucluc acest mare mahăr mediatic şi politic, precum şi aliat al ex-premierului Ponta, ca şi al altor dregători din mafia, media şi lumea de afaceri românească?

Fiindcă înainte de a-şi lua tălpăşiţa din ţară, scăpând în mod suspect de sub supravegherea autorităţilor, Ghiţă n-are cum să nu fi aflat multe, în timp ce făcea şi dregea ca să adune o avere uriaşă chiar şi la parametri oligarhici, una de neimaginat pentru covârşitoarea majoritate a oamenilor cinstiţi. De ştiut o sumă de lucruri infamante despre varii personaje cheie ale establishmentului românesc e, prin urmare, cert că ştie.

Le-ar putea eventual, divulga? Exclus nu e defel. Dar, date fiind bărbile ordinare, conspiraţionismele şi manipulările extraordinare cu care şi-a alimentat propria televiziune, la care a combătut din răsputeri, din străinătate, alături de un ex-preşedinte şi de aliaţii lor voluntari sau involuntari din presă şi politică, magistraţii vor avea o misiune extrem de grea. Căci şefa procurorilor DNA e chiar Laura Codruţa Kövesi, pe care Ghiţă şi partenerii săi de rele au avut grijă s-o împroaşte sistematic, în interes propriu, cu noroi compromiţător, sperând ca mâlul stropit să fie durabil maculant.

Şi politic fatal. Pentru mulţi cetăţeni de rând, ahtiaţi nu doar după o pâine cât mai puţin muncită, ci şi după circ cât mai sângeros, operaţiunea cu pricina s-a dovedit, oricum, un deliciu. Motiv pentru care nu puţini telespectatori au pus umărul la eficientizarea ei.

Dată fiind sarabanda de acuze la adresa "binomului", capturarea lui Ghiţă, cel pe care, spre lauda sa, ziaristul Dan Tăpălagă îl localizase în martie la Belgrad, context în care, picant şi semnificativ, s-a spus că fugitivul s-ar fi întâlnit cu patronul EVZ, Dan Andronic, aflat şi el în colimatorul DNA, nu putea să nu fie o veste bubuitoare.

Difuzarea ei, precum căderea unui obuz, va ţiui vreme îndelungată în urechile românilor. Dar încă de pe acum dosarul Ghiţă cere, imperativ, clarificări urgente. Ca mamă a tuturor ştirilor, reţinerea lui reclamă, în fond, mama tuturor măsurilor juridice şi politice. În speţă un set amplu de măsuri.

Căci pentru redresarea foarte bolnavei democraţii româneşti sunt necesare nu doar extrădarea, anchetarea şi judecarea inculpatului în ritm alert. Apoi condamnarea lui pentru încălcarea legilor de care s-a făcut probabil vinovat prin fuga de autorităţi. Şi achitarea pentru capetele de acuzare care nu se vor putea proba. Nu mai puţin este nevoie însă şi de elucidarea şi recuperarea integrală a sumelor reprezentând prejudiciul enorm pe care, dacă e vinovat, fugitivul le-a cauzat statului.

Întrucât însă cariera lui s-a construit prin implicarea activă a unor instituţii cheie ale statului, şi se apără în massmedia prin conspiraţionisme, este nevoie de mai mult. E obligatorie o curăţenie generală de primăvară, atât în instituţiile cu pricina, cât şi, în genere, pe scena politică şi mediatică.

Or, până ce i se vor putea proba diversele delicte prezumtive şi se va deretica şi politic şi mediatic, românii riscă să aibă parte nu atât de clarificări, cât de noi şi noi mistificări, nu mai puţin brizante decât ştirea capturării lui Ghiţă. Întrucât instrucţiunile de utilizare a televiziunilor de ştiri false nu s-au schimbat, e clar că posturile oligarhiei şi site-urile afiliate din ţară şi străinătate vor continua să investească resurse maxime în victimizarea pe sticlă a mieluşelului prins şi în răspândirea de conspiraţionisme, nu mai bune spre a se torpila susţinerea pentru democraţie şi statul de drept.

Vor perpetua cu emfază, în numele unei presupuse libertăţi, strădania răstignirii mediatice a DNA, instituţie nu întâmplător discreditată fără încetare ca braţ al unui presupus ”sistem”. Căci raţiunea ei de a fi este traducerea în justiţie a marilor mafioţi şi, deci, implicit, de a ajuta la combaterea sistemului potentaţilor corupţi, a fiarei structurilor de putere politico-economico-mediatice pe care oligarhii o hrănesc rupând hălci din separaţia puterilor, din principiile statului de drept.  

Încrengătura de dregători şi oameni de afaceri corupţi controlând mai tot ce mişcă în ţară, care s-a cuibărit la pârghiile statului nu e, desigur, un fenomen pur românesc. Dar dincolo de frontierele ruseşti şi sârbeşti reţeaua lor nu s-a durat parcă nicăieri atât eficient ca în România condusă de un partid doar nominal social democrat, în fond populist şi iliberal. Lesne de înţeles că mafia politico-mediatico-economică din ţară are nevoie absolută de o decredebilizare durabilă a magistraţilor participanţi la efortul, parcă sisific, de contracarare a corupţiei româneşti la nivel înalt.

În această situaţie ar fi ideală existenţa unei instituţii precum a procurorului independent care, în SUA de pildă, beneficiază, de regulă, de încredere generală şi e îndrituit să ancheteze la nevoie şi preşedinţi. Dar, cerc vicios, chiar dacă legea fundamentală românească ar autoriza-o şi încrederea generală n-ar părea pe moment o sintagmă utopică, în România ar fi greu de găsit personalitatea credibilă, competentă, înzestrată cu destulă autoritate morală, precum şi cu suficient prestigiu profesional ca să-i poată da viaţă.     

E prea devreme deci să se anticipeze rezultatul actualei încleştări. Vestea arestării lui Ghiţă e, însă, indiscutabil, dătătoare de speranţe. În mod vădit, unii poliţişti şi procurori nu se mulţumesc să-şi facă datoria fără tragere de inimă, ci se arată chiar capabili. Ţara nu e deci pierdută. Dimpotrivă. Are toate şansele să renască din cenuşă, cu moartea corupţiei pe mortala corupţie călcând.