1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Majorarea dobânzii de referinţă era necesară

Rezerva Federală a SUA renunţă în sfârşit la politica de bani super-ieftine. Criticii se tem că economia americană și cea globală vor avea de suferit. O grijă nemotivată, spune Rolf Wenkel.

Să fim sinceri: dacă Fed nu ar fi operat modificarea dobânzii de referinţă, şefa instituţiei, Janet Yellen, dar şi guvernatorii băncilor centrale ar fi avut o problemă de încredere.

De ce? Pentru că nu poţi şopti luni de zile piețelor financiare că te pregăteşti de abandonarea politicii monetare de "aproape zero la sută dobândă", pentru a apărea apoi în luna decembrie spunând: Ne pare rău, ne-am răzgândit. De altfel, mulți experți spun că Janet Yellen si colegii ei ar fi trebui să facă acest pas mult mai devreme.

Wenkel Rolf

Rolf Wenkel, redactor DW

Economia americană se află într-o ascensiune solidă, șomajul a scăzut, recent, la cinci la sută. Când, dacă nu acum, ar trebui ca o bancă centrală să încerce să revină din nou la normalitate? Normalitate nu înseamnă o dobândă de referinţă care tinde către zero, aşa cum s-a întâmplat după criza financiară globală, ci principiul care a marcat ultimele decenii: un profit rezonabil pentru investitori, deponenți, fonduri de pensii și asigurări, care să îi scutească pe toţi aceştia de vânătoarea unor angajamente din ce în ce mai riscante.

Vine sfârşitul lumii?

Cu toate acestea, nu puţini inşi activi pe pieţele de capital vor începe să proclame sfârşitul lumii. Modificarea ratei dobânzii de referinţă, mai ales dacă se petrece prea repede duce la aprecierea dolarului, fapte care ar reduce şansele exportatorilor americani pe piaţa mondială şi creşterea economică americană, mai spun susţinătorii apocalipsei.

Tot ei susţin că inflaţia în Statele Unite este la fel de redusă ca în zona euro, ceea ce, în urma deciziei Fed, ar putea amplifica pericolele deflaţiei. Mai mult, ţările emergente pierd masiv capital pe fondul întăririi dolarului. Pe scurt: economia mondială este din nou în pericol.

Cine argumentează astfel, nu trebuie să fie musai un pesimist. El face parte din acea categorie de oameni obişnuiţi cu banii super-ieftini, cărora le este greu să trăiască fără acest drog. Majorarea dobânzii de referinţă de la 0,25 la 0,5 procente a fost de multă vreme cuprinsă în calculele de pe pieţele financiare.

Apoi, oricât de istorică ar fi această ajustare a dobânzii, ea abia dacă va avea efecte în relaţiile Fed-ului cu băncile comerciale. Însă cu siguranţă va reduce din disponibilitatea asumării de riscuri în căutarea profitului şi va preveni apariţia unor bule speculative.

Politica paşilor mărunţi

De asemenea, Fed a făcut deja cunoscut faptul că ia în serios argumentele pesimiştilor. Doamna Yellen şi colegii ei au afirmat de mai multe ori că ajustarea se va produce "gradual" şi ţinându-se cont de reverberaţii.

Gradual înseamnă, de pildă, că dobânda de referinţă nu va fi majorată dintr-o dată, ci cu paşi mărunţi. În ceea ce priveşte reverberaţiile deciziei de majorare a dobânzii, Fed sugerează aşadar că va condiţiona paşii viitori de evoluţia pieţei muncii, a salariilor şi preţurilor. Una peste alta, măsura luată de Banca Centrală Americană, aplicată în doze homeopatice, nu va sufoca robusta economie americană şi nici nu va distruge firavul reviriment economic din Europa.

Mai degrabă dimpotrivă - tendința de a apreciere a dolarului va impulsiona afacerile exportatorilor europeni cu partenerii lor comerciali din SUA și Asia, unde moneda de tranzacţionare este tot dolarul.

Numai economiile emergente au o problemă. Datoriile, care sunt ținute în dolari, vor fi, cum se spune, mai scumpe. Acest lucru este valabil mai puțin pentru China și India, dar cu atât mai mult pentru Brazilia, puternic îndatorată.

Țările în curs de dezvoltare au făcut parte într-o vreme din cercul statelor care au profitat de pe urma politicii ratei de dobândă zero a Fed, deoarece le-au garantat investitorilor străini dobânzi mari. Acum, aceşti investitori îşi vor retrage banii și îi vor băga în obligaţiuni SUA, ceea ce poate pune în pericol o mulțime de proiecte din ţările emergente.

Totuşi, Fed-ul a pregătit piețele de-a lungul mai multor luni de ajustare a ratei dobânzii de referinţă. Piețele emergente au avut astfel suficient timp să se pregătească pentru această decizie - prin reforme care să creeze o mai mare stabilitatea juridică și protejarea investitorilor străini mai bine. De altfel, ţările emergente vor pierde capital de investiţii nu pentru că în Statele Unite ar exista rate ale dobânzilor anormal de mari, ci pentru că în America există mai puţine riscuri.

În concluzie, începutul sfârșitulului politicii de bani super-ieftini era necesară de multă vreme. Prea mulți politicieni și participanții pe piața financiară s-au obişnuit cu existenţa de bani super-ieftini. Această otravă dulce paralizează voința de reformă și amorţeşte capacitatea investitorilor de a evalua riscurile. Este timpul ca lumea să revină la normalitate. Acest lucru ar trebui să fie valabil inclusiv pentru politica monetară a Băncii Centrale Europene, condusă de Mario Draghi.