Magistraţii faţă în faţă cu propriul trecut

După 1989 s-a văzut imediat că magistraţii care colaboraseră cu Securitatea au devenit instrumente ale noii puteri politice. Procurorul Dan Voinea, care anchetează mineriada din iunie 1990, a dezvăluit că procurorul Alexandru Ţuculeanu, care îl arestase abuziv pe opozantul Gheorghe Ursu, în 1985, favorizînd asasinarea acestuia, a semnat ulterior mandate pentru cei care au fost ridicaţi de pe stradă de mineri în 14 iunie 1990.Cazul destul de clar al lui Ţuculeanu este grăitor pentru o întreagă categorie de magistraţi care fiind părtaşi la practicile criminale ale regimului comunist au devenit ulterior obstacole serioase în calea emancipării Justiţiei de presiunile politicului.

Investigaţia biografiilor are în acest caz o dublă motivaţie. Pe de o parte cercetarea este reclamată de o exigenţă de natură morală, întrucît este cel puţin nefiresc ca magistraţi care au fost, într-un fel sau altul, complici la crimele Securităţii să administreze în continuare Justiţia. Pe de altă parte investigarea trecutului are un scop utilitar evident. Reforma Justiţiei nu se poate face fără epurarea aparatului de oamenii corupţi.

În pachetul de legi adoptat recent prin asumarea răspunderii se precizează că, dacă un magistrat face o declaraţie falsă în ceea ce priveşte trecutul său este exclus din magistratură. Instrumentul acesta al declaraţiei pe proprie răspundere nu este însa eficient sută la sută şi asta din cauză că instituţia care verifică aceste declaraţii şi anume CNSAS nu are la dispoziţie toate mijloacele de a face investigatiile necesare. SRI a minţit atunci cînd a spus că pune toate dosarele la dispoziţia CNSAS. În realitate le-a oferit doar anumite documente şi acelea fără instrumentele de evidenţă. Este greu de crezut că SRI va oferi societăţii informaţii despre ofiţeri încă activi sau chiar pensionaţi care au comis asasinate politice, aşa cum a fost cazul lui Gheorghe Ursu. Şi de bună seamă că nu va oferi informaţii nici despre magistraţii implicaţi, întrucit i-ar deconspira astfel şi pe ofiţerii de Securitate. Potrivit datelor anchetei şi a investigaţiilor personale ale fiului lui Gheorghe Ursu, în cazul acestuia a fost implicaţi procurorii Manea Drăgulin, procuror general între 1993 şi 1996, Alexandru Ţuculeanu şi Ilie Picioruş. Fiecare dintre aceştia s-a remarcat prin fapte negative după 1989. Ţuculeanu este acela care a dispus arestarea abuzivă a lui Mugur Ciuvică, care ar fi fost autorul unui denunţ mincinos la adresa primului ministru Adrian Năstase în 2002, iar Ilie Picioruş a fost protagonist în cazul de mare notorietate cu cîţiva ani în urmă, cazul Lele-Tarău, care a culminat cu sinuciderea tînărului procuror Cristian Panait. Toate firele duceau apoi la fostul preşedinte al PSD Adrian Năstase şi la alţi demnitari ai partidului.

Dar chiar dacă declaraţiile acestea nu vor putea fi verificate complet în toate situaţiile, ne aflăm în faţăa unui instrument valoros, menit să epureze justiţia de magistraţii corupţi.