Magia şi manipularea politică

Grupurile parlamentare ale PDL au surprins în ultima vreme printr-un liberalism împins la extrem. Deputatul PDL Silviu Prigoană a propus legalizarea prostituţiei, iar alţi doi deputaţi, Alin Popoviciu şi Cristi Dugulescu, au iniţiat o lege menită să recunoască ghicitul şi magia printre profesiunile liberale. Dacă despre legalizarea prostituţiei se vorbeşte cu intermitenţe încă de la începutul anilor 1990, legitimarea magiei este o noutate absolută şi întrucîtva şocantă.

Cu cîţiva ani în urmă traducerea românească a unei cărţi celebre a lui Walter Block, „Pledoarii imposibile" (în original „Defending the Undefendable") provoca o stare de emulaţie în cercurile foarte restrânse ale libertarienilor din România. Walter Block reuşea nici mai mult nici mai puţin decît să transforme cele mai dispreţuite îndeletniciri omeneşti în acte eroice ale economiei de piaţă. În descrierea sa, peştele, prostituata, spărgătorul de grevă, speculantul de bilete, proprietarul de locuinţe din ghetou, cămătarul par să facă servicii inestimabile societăţii. Cartea prezentată elogios de Murray Rothbard sau F.A. von Hayek, a făcut mare impresie şi este posibil să fi avut reverberaţii mai largi în mediile liberale din România. În orice caz, la prima vedere, recunoaşterea vrăjitoriei sau a ghicitului printre profesiunile liberale pare scoasă din pledoariile lui Walter Block.

Magia şi prezicerea viitorului ca profesiuni liberale

Dar şocul propunerii este chiar mai mare. Magia nu este discreditată moral ca prostituţia sau cămătăria şi nici nu pare să aibă vreo virtute economică. Magia este considerată, pur şi simplu, în tradiţia raţionalismului ştiinţific, o simplă şi degradantă şarlatanie. Aşadar a legaliza magia ar fi totuna cu a oferi legitimitate unei înşelăciuni triviale. Biserica creştină a fost şi a rămas şi mai aspră: nu mai arde vrăjitoarele pe rug, dar condamnă cu vehemenţă orice practică ocultă. E adevărat că persecuţia vrăjitoarelor a fost o specialitate a creştinismului apusean şi că în Răsărit toate superstiţiile populare au putut să înflorească fără mari oprelişti. Poate tocmai de aceea Biserica ortodoxă se vede astăzi nevoită să combată în toate ocaziile practicile „vrăjitoreşti”, care au supravieţuit în mod uimitor în mediile populare.

Guvernul respinge magia invocând morala creştină

Conştienţi de aceste obstacole autorii propunerii de legalizare a „vrăjitoriei“ s-au acoperit însă cu maximă prudenţă, pretinzând că scopul lor ar fi acela de a-i proteja pe cei păcăliţi. Spre marea lor surpriză, stratagema a fost dejucată de propriul guvern, care (în avizul obligatoriu) a semnalat că „scopul reglementării nu constă în protecţia persoanelor înşelate prin ghicit, aşa cum pretind iniţiatorii, ci în autorizarea acestor tipuri de activităţi".

Dar poate mai semnificativ este faptul că Guvernul a invocat ca argument principal nu ştiinţa, ci morala creştină. Ştiinţa pare să-şi fi pierdut autoritatea sau în orice caz nu mai pare suficient de convingătoare. Este incontestabil că societatea românească cunoaşte şi ea în felul ei un avans al relativismului post-modern. Să invoci un fapt de ştiinţă în dezbaterea publică trece, tot mai des, drept o simplă naivitate.

Avansul relativismului tolerant

În orice caz, legalizarea magiei şi a divinaţiei de orice fel ar fi o victorie a acelei gândiri liberale care caută să evacueze din viaţa publică orice autoritate fie ea de tip epistemic sau religios. Toate convingerile tari de orice natură a fi ele ar duce la urma urmelor la constrângeri, cenzură şi oprimare şi, în consecinţă, ele ar trebui înlocuite cu o toleranţă relativistă.

Or, dacă nimeni nu mai este îndreptăţit să-şi impună în viaţa publică propriile convingeri, de ce nu am accepta, la urma urmelor, şi superstiţiile populare privind magia şi prezicerea viitorului? Aceasta este întrebare care se pune, deocamdată cu voce scăzută, în Parlamentul de la Bucureşti.

Magie şi putere

De altfel, horoscopul este demult o prezenţă familiară şi puţini ar recunoaşte că iau previziunile astrologice în serios, deşi, dacă nu ar face-o, rubrica cu pricina nu ar avea atâta succes. Magia exercită pe mai departe o uriaşă fascinaţie inclusiv în mediile intelectuale cele mai rafinate. Un savant român de mare prestigiu ca Ioan Petru Culianu, de exemplu, a respins prejudecăţile scientiste, revalorizând magia ca formă creatoare a imaginarului. În opinia sa magia practicată în Renaştere de Giordano Bruno este strămoşul imediat al psihologiei aplicate. Magicianul lui Bruno este „prototipul sistemelor impersonale de mass-media, al cenzurii indirecte, al manipulării globale şi al brain-trusturilor ce-şi exercită controlul ocult asupra maselor“. Sună exploziv şi pare să trimită direct la dezbateri politice dintre cele mai acute.

În orice caz politica de la Bucureşti s-a aflat recent în miezul unui scandal în care magia şi tehnicile de manipulare psihologică au jucat rolul central. În preajma preşedintelui Traian Băsescu s-ar fi găsit în preajma alegerilor suspect de des o persoană cunoscută pentru tehnicile sale de manipulare psihologică, iar militanţii PDL, căzând pradă superstiţiei, au îmbrăcat cu toţii culoarea violet. La fel ca la curtea ţarului a susţinut opozantul Mircea Geoană, la Palatul Cotroceni s-ar fi strecurat un Rasputin cu puteri neobişnuite.

Prababil că episodul acesta ar fi fost dat uitării cu mai multă uşurinţă, dacă un alt grup de deputaţi PDL nu ar fi făcut propunerea lor surprinzătoare. Marţi comisia juridică din Senat a respins proiectul după ce Guvernul şi Comisia pentru drepturile omului formulaseră la rîndul lor un aviz negativ. Dar intenţia însăşi de legalizare a ocultismului este, se pare, un simptom al unei realităţi sociale mai ample.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident