„Madlenele otrăvite” din arhiva Securităţii

Documentele aflate în arhivele Securităţii îi permit profesoarei universitare, scriitoarei emigrată în Statele Unite, Sanda Golopenţia, autoare a mai multor volume de memorii şi eseuri, între care „Mitul pagubei”, „Cartea Plecării”, „America, America”, să reconstituie şi existenţa cotidiană a propriei familii, la finele anilor 40 şi începutul anilor 50, ai secolului XX.O face în paginile romanului documentar „Viaţa noastră cea de toate zilele", apărut la editura Curtea Veche,în colecţia Actual coordonată de Doina Jela.

Rapoartele întocmite de echipele de filaj care l-au urmărit pe Anton Golopenţia, fost director al Institutului Central de Statistică, care avea să sfîrşească în închisorile comuniste, constituie un alt capitol al documentelor care atestă imensa, cumplita nedreptate, făcută acestui intelectual ca şi celorlalţi membri ai elitei româneşti, după instaurarea totalitarismului roşu.

„Viata noastră cea de toate zilele” este o viaţă pe care -scrie autoarea în prolog - nu ne-o cunoaştem, o trăim opac. Iată însă că o instituţie –Securitatea, a consemnat cu acribie mecanicistă faţa exterioară a vieţilor noastre.

(…) Securiştii sunt aduşi să colaboreze cu noi în calea întoarsă pe care o parcurgem către amintirile vieţii de după război, în anii bolşevizării României. Rapoartele lor sunt metronomul care ritmează textul de faţă.

Rezultatul anilor despre care e vorba în rapoartele de filaj şi al anilor care le-au urmat, asemănători în multe privinţe, e că am crescut singuratici, fără poftele simple şi lacome, vitale ale vîrstelor dintîi.Fără sentimentul că ni se cuvin clipele vesele, obişnuite şi bucuriile explicite la îndemîna tuturor,Am învăţat să ne bucurăm homeopatic şi să nu ne mirăm de multe, scrie Sanda Golopenţia, pe ultima filă a romanului ei „Viaţa noastră cea de toate zilele” .

Ascultaţi interviul pe care ,în exclusivitate pentru Deutsche Welle, Sanda Golopenţia l-a acordat Rodicăi Binder: