1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Mânăstirea Langwaden - călugări online

Alinare sufletească, grădinarit sau curăţenie. Micuţa comunitate a călugărilor cistercieni din mânăstirea Langwaden, landul Renania de Nord-Westfalia, are de lucru cât de ziua de lungă.

default

Totul a început după cel de-al Doilea Război Mondial cand în localitatea Langwaden au sosit primii calugări. Alungaţi din abaţia Osek (fosta URSS), aceştia şi-au găsit un nou loc de trai şi rugăciune în peisajul idilic al unei localităţi vest-germane. În 1962, la Langwaden, pe ruinele unei foste mânăstiri romane, mai tarziu castel baroc, s-a născut o nouă mânăstire. Dar cum decurge viata de zi cu zi a acestor calugari la mai bine de 990 de ani de la fondarea Ordinului lor? (Ordin al călugarilor benedictini înfiinţat în Franţa la Citeaux, lângă Dijon, în 1098 de către abatele Robert de Molesme. Congregaţia a fost dizolvată în 1790, în timpul Revoluţiei Franceze).

Se spune că cistercienii munceau numai în interesul laicilor. Conform unei legende, singura lor sursă de putere era vinul. În rest, posteau tot anul. Doctrina lor religioasa nu era doar contemplativă, ci şi practică. Nu aveau chilii şi dormeau toţi într-o cameră, pe paie. Trezirea era la ora 3 dimineaţa. iar din trei în trei ore se duceau la slujba religioasă. Se mai menţin şi astăzi aceste restricţii?

Clopotele mânăstirii Langwaden bat de cinci ori pe zi. Calugarii cistercieni sa strâng în capela de rugăciune. De 45 de ani încoace, acelaşi program. Zi de zi. Cistercienii îşi organizează viaţa după principiul "ora et labora" (roaga-te şi munceşte"). "În total, aici traiesc opt călugari. Datoria noastră este sa întreţinem mânăstirea şi sa oficiem slujbele religioase la orele stabilite, în intervalul orar saşe dimineaţa - nouă seara. Între slujbe, fiecare are cate o sarcină de îndeplinit", spune stareţul Bruno Robeck.

Zisterzienser Abtei Sénaque Lavendelfeld

Călugării cistercieni sunt activi în special în domeniul serviciilor sociale. Ei le oferă alinare sufletească sau ajutor celor care au nevoie, ei acordă îngrijire câtorva zeci de bătrâni dintr-un azil aflat în zonă şi tot ei sunt cei care organizează slujbe în aer liber pentru motociclişti şi biciclişti. Jutta Piehler, de profesie jurist şi pedagog social, lucrează de zece ani de zile ca angajat la administraţia clădirii. "Fără călugari, aceste activitaţi ar fi fost de neconceput. De fapt, toate s-au nascut la iniţiativa lor. Mânăstirea are şi câţiva angajaţi, însă călugării sunt cei care se ocupa de activitaţile cu caracter social."

În plus, tot calugarilor le revine misiunea de a face rost de bani atât pentru întreţinerea lor, cât şi pentru cea a clădirii întrucat mânăstirea nu primeşte constant fonduri, adaugă stareţul Bruno Robeck. Principala sursă de venit este pensiunea mânăstirii. Totodata, cistercienii exploatează din plin avantajele terenului imens din jurul mânăstirii pentru a cultiva verdeţuri şi flori.

Printr-o buna organizare, mânăstirea funcţioneaza fara probleme. Dar fără ajutorul tehnicii moderne nu totul ar decurge atât de uşor. Fratele Aelred, care se ocupă de relaţia cu presa şi de casa de oaspeţi a mânăstirii este de părere că accesul la internet ofera numeroase avantaje. "E destul de greu sa te deplasezi pentru fiecare fleac pana la administratorul clădirii sau până la bucătărie. Prin e-mail merge totul mult mai repede. Dezavantajul este ca ne vedem rar unii cu ceilalţi, aşa încat contactele cu semenii noştri sunt tot mai rare."

Internetul şi telefonul mobil fac parte din viaţa de zi cu zi a fratelui Aelred. În anumite momente totuşi, tehnica nu mai e binevenită. „Când ma duc la capelă nu iau telefonul cu mine. Am momente în care nu doresc să fiu găsit. Singurul care mi se poate adresa atunci este Dumnezeu."

Autori: Leyla Winther, Claudia Stefan
Redactor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu