"Lupul de stepă" şi psihanaliza

„Mă bucur atât de mult că cel puţin tu exişti. Eşti singurul care înţelege partea întunecată şi sălbatică a sufletului,” i-a scris Hermann Hesse psihanalistului său Josef Bernhard Lang în 1929. Prestigioasa editură germană Suhrkamp a publicat în premieră corespondenţa dintre autorul romanelor „Jocul cu mărgelele de sticlă”, „Lupul de stepă” sau „Narcis şi Gură-de-Aur” şi psihoterapeutul său. Această comunicare epistolară a început deja în 1916 şi nu a încetat decât în 1944, odată cu moartea psihologului elveţian care fusese elevul lui Carl Gustav Jung. Scrisorile nu sunt marcate de relaţia asimetrică dintre terapeut şi pacient, ci oglindesc o prietenie profundă, de la egal la egal, în care fiecare dintre parteneri primeşte, dar şi oferă sprijin sufletesc şi înţelegere.

Premiul pentru pace al librarilor germani îi va fi decernat în acest an sociologului Wolf Lepenies. Profesorul universitar în vârstă de 65 de ani a deţinut funcţia de rector al institutului Wissenschaftskolleg din Berlin între anii 1986 şi 2001. Alegerea a fost motivată de rolul important pe care l-a jucat savantul în dezvoltarea institutului, care a devenit potrivit juriului „unul dintre cele mai libere şi creatoare centre din Europa datorită lui Lepenies”. În acelaşi timp, juriul a subliniat că sociologul german „a dovedit lumii întregi atât prin cuvinte, cât şi prin fapte, că există o legătură indisolubilă între morală şi ştiinţă”. Lepenies a înfiinţat printre altele, un amplu program de cercetare a islamului şi a intensificat relaţiile culturale cu ţările din estul Europei.

Sociologul a fost prezent şi la Bucureşti, unde a ţinut prelegeri publice la „Colegiul Noua Europă”. Premiul dotat cu 25.00 de euro îi va fi decernat savantului pe 8. octombrie la Frankfurt în cadrul Târgului de Carte. Ultimul sociolog care a fost distins cu acest premiu a fost Jürgen Habermas în 2001. În 2005, laureatul premiului pentru pace al librarilor germani a fost scriitorul Orhan Pamuk, o figură de proră a Turciei moderne.

Laureatul premiului Nobel pentru literatură din 1999 Günter Grass a luat poziţie în dezbaterea care domină în prezent cultura germană: refuzul autorului Peter Handke de a accepta premiul Heinrich-Heine al oraşului Düsseldorf în urma reticenţelor consiliului local faţă de simpatia deschisă a scriitorului austriac pentru tiranul Miloşevici şi regimul său ultra-naţionalist. În 1960, lui Grass i se refuzase premiul pentru literatură al oraşului Bremen în urma unei hotărâri luate de consilierii locali, indignaţi de scenele considerate pornografice din romanul „Toba de tinichea”.

Într-un amplu interviu acordat cotidianului „Die Zeit”, autorul în vârstă de 79 de ani a fost întrebat dacă dezbaterea în jurul lui Peter Handke nu i-ar aduce aminte de protestele împotriva „Tobei de tinichea” din 1960, însă Grass a arătat o anumită înţelegere pentru reticenţa politicienilor din Düsseldorf faţă de poziţia lui Handke. Criticând relativizarea răspunderii scriitorilor în probleme politice, a subliniat că „nu ar trebui să li se acorde autorilor un fel de bonus pentru genii care le dă libertatea să sprijine orice aberaţie ideologică, oricât de periculoasă ar fi aceasta”. Potrivit autorului „Tobei de tinichea”, literatura trebuie să prezinte în primul rând perspectiva învinşilor şi a persoanelor marginalizate, însă Grass a subliniat că tiranii de talia lui Miloşevici sunt marginalizaţi pe bună dreptate, condamnând astfel atitudinea controversatului Peter Handke.